Life In Mono

Nu...

2012-02-02T01:48:00.001+02:00

...mai vreau sa adorm plangand!

putina normalitate

2012-01-27T23:36:00.002+02:00

De doua zile parca nu-s eu...sute de ganduri imi alearga prin minte si imi dau seama tarziu ca nu ma mai concentrez la ceea ce ar trebui sa fac. Mi-e frica de-ntamplare si mi-e frig.
atunci cand sunt cu tine, uit de mine, esti atat de cald si mi-e atat de bine de am un zambet mare cat mine, e linistea deplina atunci cand sunt in bratele tale...serenity now.
astazi am venit iar singura acasa, momentul in care am inchis usa dupa mine si-am vazut casa goala a fost tare greu, mi-e greu sa te las sa pleci de fiecare data, mi-e greu mie sa plec de langa tine, de-as putea m-as lega de tine, sau te-as lega de mine sa nu mai poti sa ma lasi niciodata. sa te respir prin fiecare por, esti pentru mine ca si aerul, cand nu esti ma doare, cand pleci imi vine sa urlu. dupa ce-am inchis usa m-am dezbracat si-am inceput sa plang, si-am plans cu sughituri de ai fi zis ca se termina lumea, nu ma puteam calma, nu ma puteam opri...dupa vreo jumatate de ora m-am oprit pentru ca nu mai aveam putere, stii tu plansu asta cu sughituri e tare obositor, te stoarce asa de viata, da te si calmeaza, sau poate esti pur si simplu prea apatic ca sa mai ai vreo reactie, te face asa inert, te uiti la toate si trec pe langa tine.
am asa momente cand imi aduc aminte ca stateam cu orele, nu tineam cont de nici un timp, nu trebuia sa ajungi acasa, eu parca n-as fi lucrat a doua zi. ne sorbeam, ne devoram, ne iubeam. mi-e dor de mor de zilele alea de vineri cand veneai la mine si ne prefaceam ca ne uitam la filme, vedeam asa cam un sfert si ne iubeam pana la epuizare...unde s-au dus zilele alea, ce s-a intamplat acum de nu mai facem asta, unde ne-am dus noi aia din zilele de vineri? mi-as dori macar sa revenim la normalitatea aia, la normalitatea aia ciudata e noastra, care pentru altii e de domeniul nebuniei si nonsensului.
Mi-e dor de zilele cand ma tineai de mana si nu te interesa de nimic, acum n-o mai faci, poate ti-o fi rusine, poate ti-o fi frica, nu stiu care e raspunsul. inainte cand plecam cu taxiul plecam cu acelasi acum plecam cu doua...poate sunt aberatiile mintii mele, dar eu ma bucuram si de alea 5 minute in plus cand stateam in spatele tau in taxi nu vorbeam nimic dar ma jucam cu mainile in parul tau, nici n-ai idee cat imi place sa fac asta, parca sunt de acolo mainile mele, in parul tau se simt acasa.
mi-e dor de noptile alea cand ne iubeam pe pufi...ti-am zis ca trebuia sa-i luam, de-i aveam acasa cine stie, poate eram mai inpirati in unele momente.
cand sunt cu tine si te simt cu tot corpul parca imi revin toate simturile amortite de peste zi. ador sa te simt cald langa mine, sa pot sa ma lipesc goala de tine, e viata pura.
Stii ca am momente in care ma intreb daca tu chiar oi fi fericit si daca tu chiar ma iubesti. Cand esti cald cu mine, stiu ca ma iubesti, ma faci sa iti simt iubirea, ma tii calda si lipicioasa de nu ti-as mai da drumu niciodata.
tu nu-mi scrii scrisori, departe esti intr-una iar eu o sa te iubesc inca de-acuma....

i'll always want your peace of mind

2011-11-07T12:09:00.006+02:00

N-am iubit niciodata pe nimeni asa cum te iubesc pe tine. Daca ar trebui sa renunt la tine, ar fi cel mai greu lucru pe care ar trebui sa-l fac. Mi-ar rupe inima....numai cand ma gandesc ma apuca plansul instantaneu si ma doare....ma doare tot si-as vrea sa ma bag undeva de unde sa nu mai ies decat atunci cand n-o sa mai doara si n-o sa mai simt ca lipseste ceva din mine.
M-ar seca asa ceva....o parte din mine clar ar muri si-as ramane cu o mare gaura si-o tristete care m-ar durea mereu.
Doare sa renunti fara macar sa incerci, doar sa stii ca ar fi putut sa fie bine, doare sa ramai mereu cu intrebari.

never let me go

2011-11-07T08:53:00.006+02:00

M-ai intrebat ce vreau….
As vrea sa pot macar sa incerc, as vrea sa pot sa am posibilitatea sa aleg, as vrea sa pot sa vad cum ar fi daca ar fi sa fim amandoi. Spui ca ma cunosti…si e adevarat in anul asta ne-am vazut amandoi si partile bune si rele…dar as vrea sa pot sa vad cum ar fi daca m-as trezi cu tine dimineata, as vrea sa pot sa vad cum ar fi sa stam sambata seara acasa si sa pierdem timpul amandoi, sa stam pur si simplu unul cu altul. As vrea sa poti sa fii acolo cand ma trezesc, as vrea sa stiu ca seara cand ajung oricat de obosita sau suparata as fi, pot sa ma bag in pat langa tine dezbracata si sa te simt cald langa mine. As vrea sa ne dau o sansa…n-am nici o certitudine ca
ne-ar fi bine, poate dupa 2 zile ai vrea sa fugi, poate dupa 2 zile n-as mai vrea sa te vad, poate m-ai enerva de mi-ar veni sa trantesc usi…poate…dar as vrea sa am acest poate, pentru ca te iubesc si ma incapatanez sa cred ca daca iubesti omul de langa tine, reusesti sa treci peste toate.
As vrea sa fii fericit…indiferent daca cu mine sau cu ea. A vrea sa te pot lua de mana cand mi-e dor, as vrea sa pot sa te sun sa-ti spun ca te iubesc fara sa ma gandesc daca o fi bine…
As vrea sa mergem sa ne plimbam aiurea unde avem chef, as vrea sa mancam duminica dimineata impreuna, as vrea sa fac cafea pentru doi, as vrea sa te tin in brate cand ti-e rau.
As vrea sa nu raman cu intrebarea ce-ar fi fost daca, as vrea nu ajung un om nefericit si frustrat, as vrea cateodata sa am puterea sa te las sa iti vezi de viata, ma gandesc in unele zile ca poate daca n-as fi eu ai fii mai fericit cu ea, ma gandesc ca undeva o urma de iubire trebuie sa
mai existe intre voi doi, cu toate ca apare probabil din ce in ce mai rar….te duci la ea acasa….nu pot sa cred ca ai putea sa stai zi de zi cu un om care sa nu-ti aduca macar putina bucurie….ar fi inuman.
Stii ca atunci cand m-am apucat sa renovez, de dragul tau m-am apucat pentru ca m-am gandit ca o sa ne fie bine, m-am gandit ca am avea unde sa stam…m-am gandit mereu la noi… si uite ca o sa ajung sa ma mut si o sa fiu doar eu…
Stii daca nu mai plang atunci cand pleci de langa mine nu inseamna ca ma doare mai putin…si nu iti spun asta cu absolut nici un repros, o spun pentru ca esti o parte din mine, esti mereu in gandurile mele chiar si atunci cand ai vrea sa fugi de mine si te ascunzi cand iti spun ca am nevoie de tine.
Si eu am nevoie de libetatea mea de timpul meu cu mine…asa ca asta pot sa inteleg, dar dupa perioada aia de salbaticie…as vrea sa stiu ca atunci cand deschid usa pot sa te iau in brate si sa te sarut.
M-ai intrebat daca vreau sa ma iei de nevasta, nu vreau asta, pentru ca nu intareste cu nimic asta legatura dintre doi oameni. Da, vreau candva un copil…si da uite ca am momente cand ma gandesc ca as vrea sa fie al tau, pentru ca te iubesc …si nu cred ca exista ceva mai frumos decat un copil din doi oameni care se iubesc. Poate iubirea mea nu-i de ajuns pentru tine, poate nu sunt eu aia care sa te faca fericit, poate ai ajunge sa ma urasti si asta e ultimul lucru pe care mi-l doresc, dar as vrea macar sa vedem daca am reusi sa trecem de o perioada amandoi. As vrea ca de ziua mea macar odata sa nu mai fiu singura, as vrea sa pot sa te strang atat de tare in brate atunci incat sa te sufoc. As vrea cateodata sa am increderea aia oarba in tine pe care
o aveam la inceput cand credeam absolut fiecare cuvant pe care il spuneai…
As vrea cateodata sa ai mai multa incredere in mine, as vrea sa crezi in noi…asa orbeste si prosteste cum cred eu. Dar mai mult decat asta vreau sa ne bucuram de noi, vreau sa
fii fericit…indiferent ce inseamna asta. Tu chiar daca nu vrei sa recunosti…ai o viata a ta, care ma
cuprinde si pe mine intr-o mica masura, ii ai pe ei, care pana la urma sunt acolo neconditionat si care te astepta in fiecare zi acasa indiferent de ce se intampla cu tine.
Mi-e atat de greu in unele zile sa mai cred sis a mai sper…si de fapt nu stiu de ce ma incapatanez sa sper…pentru ca a fost exact cum ti-am spus euphoria si nebunia aia pe care ai avut-o la senzatia ca m-ai putea pierde a fost doar de moment…cand lucrurile s-au linistit si ai vazut ca-s tot acolo si te iubesc la fel de mult…ti-ai revenit. Acum un an cand te-am cunoscut…da eram mult mai relaxati pentru ca o luam drept o gluma…ne vedeam cand puteam si ne-o trageam pana la
epuizare….poate daca ramaneam la stadiul ala eram la fel de senini si acum….dar eu una din pacate…sau din fericire nici nu stiu…n-am ramas acolo, am ajuns sa imi fii drag, am ajuns sa te iubesc la fel cum respir.
M-au durut multe lucruri in anul asta…si le stii si tu prea bine, daca nu te-as fi iubit n-am fi reusit sa ajungem pana aici…dar stau si ma intreb cateodata si daca am ajuns…ce facem de aici incolo?
Sunt fericita ca am putut sa ne iubim asa orbeste pana acum, sunt fericita ca stiu ca exista asa ceva si nu-i o utopie, sunt fericita ca in clipele cand am fost amandoi chiar ne-am iubit…asa cu bune si cu rele…
Stii imi pare ca parca ti-as scrie asa de adio…poate chiar imi fac curajul asta….
Chiar cred ca ma iubesti…in nebunia mea chiar cred asta…dar tot la fel mai cred ca nu-I destul…si chiar daca mi-as dori nebuneste sa fii al meu…stiu ca-i oarecum imposibil.
Mi-as dori sa fii aici acum, mi-as dori sa intind mana si sa te simt langa mine….
Asa ca daca chiar vrei sa stii ce vreau….as vreau, lucruri normale, nu clipe furate….
Ai sa-mi spui ca am stiut de la inceput ca asta e situatia si la ce ma inham…si n-am ce sa spun…am stiu, dar chiar si atunci cand stii in adancul inimii tot speri….
Nu alegi de cine sa te indragostesti….se intampla pur si simplu si ajungi sa vrei sa fii cu cel de care ti-e drag cat mai des…
Mi-as dori sa putem sa plecam asa cateva zile, sa ne urcam in masina si sa mergem aiurea unde om vedea cu ochii. Mi-as dori sa vedem cum e…pur si simplu. As vrea sa pot sa mor de dorul tau dar sa fii acolo cand am nevoie…nu sa adorm plangand.
Da sunt un om egoist…habar n-am ce vrei tu…ti-am spus mi-as dori sa inteleg ce gandesti….
As vrea sa stiu daca si tu esti la fel de dependent de mine…sau daca ar fi sa dispar …ti-ar fi usor.
As vrea ca intr-o zi…sa-mi spui toate lucrurile astea, as vrea sa-mi spui sa nu mai sper daca nu e cazul, as vrea sa stii ce vrei la un moment dat…ca sa vedem ce facem cu noi….
As vrea sa nu mai fie totul asa de complicat…as vrea sa putem sa fim noi pur si simplu…
Nu vreau sa alegi…vreau sa-ti fie bine atat!

oare

2011-11-01T08:55:00.005+02:00

Oare daca nu mai plang atunci cand pleci...crezi ca nu doare la fel de rau?

nu mereu dar tot mai des

2011-10-25T23:16:00.001+03:00

Stau si ma intreb de ce te porti asa cu mine cateodata. De ce crezi ca e de la sine inteles ca eu ar trebui sa suport toate frustrarile si problemele tale, care nu au nici o legatura directa cu mine.
Te inteleg ca esti suparat....ca nu stii incotro sa o apuci, da nu-i normal sa-ti versi tot amarul pe mine, nu faci altceva decat sa ma indepartezi de tine facand asta.
Ma faci sa ma retrag intr-o carapace din care mi-e greu sa mai ies, ma faci sa fiu din nou sceptica...
Unde naiba s-a dus euforia si disperarea de acum o luna...cand lucrurile sunt caldute si comode de ce-ai mai fi euforic...stau sa ma intreb de ce sunt atat de cretina si mai sper eu la asta...sau de ce ma incapatanez sa cred ca ar putea sa fie si altfel...decat e.
Ti-am mai zis, e foarte comod si usor sa te minti, sau sa ambalezi frumos rahatu si sa faci lucrurile sa para roz...
Ma crezi ca am zile in care ma gandesc ca poate ai fi mai fericit cu ea...ma gandesc ca poate daca n-as fi eu s-ar mai repara ceva...habar n-am.
Te iubesc si ma dor foarte multe lucruri pe care le faci...sau alea pe care nu le faci, alea dor si mai mult. Nu vreau sa te vad in fiecare zi, dar am nevoie sa vad ca ti-e dor indiferent cat de rau ti-ar fi sau cat de futut in cur esti...nu-i normal sa nu vb cu mine....nu-i normal sa nu vrei sa ma vezi 5 minute. Probabil functionez eu intr-un mod diferit si atunci cand sunt foarte suparata si foarte jos am nevoie de tine, am nevoie sa te iau in brate, n-am nevoie sa-mi spui nimic, doar sa fii acolo putin, sa stiu ca esti acolo.
Ma simt...foarte ciudat, ma abtin sa nu plang, pentru ca doare, doare al naibii indiferenta.
Si ca sa fii indiferent o ai pe ea, daca vrei sa invinuieste pe cineva pentru toate frustrarile..e acolo tot ea, nu eu, ca eu n-am facut altceva decat sa fiu acolo cand ai avut nevoie.
Si sa-mi mai spui ca eu oricum ma supar la fiecare 2 zile...nu fii nedrept cu mine, ca daca m-am suparat candva nu m-am suparat pentru prostii si slava domnului in anul asta te-ai cacat pe mine si-am reusit sa trec peste asta pentru ca te-am iubit....da si iubirea asta...doare la un moment dat, cand nu-l mai simti pe cel de langa tine cald....te intrebi ce rost are.
Eu nu vreau sa trag de tine...e ultimul lucru pe care vreau sa-l fac, nu-mi sta in fire si nu mi-a placut niciodata, daca ai nevoie de spatiu spune....daca vrei sa nu ma mai vezi ...spune. In anul asta atat ti-am cerut sa nu ma minti...si m-ai mintit...
Hai sa nu ne mintim si noi cum va mintiti voi....
Asa ca din partea mea acum...ai tot spatiu de care ai nevoie, nu te mai sun...nu mai insist cu absolut nimic....daca o sa simti ca ai nevoie de mine stii mereu unde sa ma gasesti, daca n-o sa faci nimic...inseamna ca n-are rost...doar unu n-are cum sa salveze doi.
Si oricat de mult m-ar durea...te las, te las sa faci ce vrei.

my funny valentine

2011-10-22T00:48:00.002+03:00

Initial n-am vrut sa merg la ei...imi era rusine...oricat de draga mi-ar fi ea. Pana la urma m-am gandit ca daca doar rusinea e unicul motiv pentru care n-as merge nu se putea sa nu ma duc...si-am mers.
E o casa mica...dar e atat de calda, asa ca ea si te facea sa te simti in largul tau instant.
Facuse supa, doar despre asta vorbisem o zi intreaga, era la fel ca si supa bunicii. Chiar daca ma asteptam sa nu ma simt in largul meu n-a fost asa. Mi-ar fi placut sa vii si tu, oricum toti au intrebat de tine.
Am avut asa o senzatie de mare bucurie pentru ca toti au fost incredibil de naturali si m-am simtit atat de bine cu ei, de parca m-ar fi cunoscut de-o viata, dar bucuria asta a fost amestecata cu tristete, pentru ca eu eram acolo cu ei si jucam remi, tu lucrai si cand a fost sa plecam ei au plecat fiecare impreuna la casa lor ...si eu am plecat singura. Tu o sa te duci si tu acasa la ea, vezi tu asta ma intristeaza, pentru ca uimitor astazi inca n-a ajuns sa doara. Mi-as dori sa vii noaptea tarziu obosit acasa, mi-as dori sa pot sa ma joc in parul tau cand te-ai baga langa mine in pat, mi-as dori sa miros a tine mai des, mi-as dori sa te strang atat de tare in brate incat sa te doara, mi-as dori sa ne trezim dimineata amandoi si sa ne bem cafeaua, mi-as dori sa stam seara la o tigara si-o poveste....mi-as dori cred ca putina normalitate. Mi-as dori sa stai odata cu mine pana dimineata....asa sa stiu ca pot sa adorm lipita de tine fara gandul ca peste 2 ore trebuie sa ma trezesc ca sa mergi acasa.
Mi-as dori numai lucruri mici ....si sa te iubesc!

The shorter story

2011-10-14T22:26:00.002+03:00

Ma simt ca in marti dupa craciun, ma simt ca esti total in alta parte decat sunt eu. Te iubesc de imi vine sa plang, dar nu mai am putere sa fac nici asta. E exact cum ti-am spus euforia aia pe care o aveai atunci s-a dus si nu cred ca o sa se mai intoarca.
M-ai intrebat ce-ar trebui sa faci ca sa vorbesc cu tine. Eu nu vreau decat sa ma iubesti si sa imi acorzi din timpul tau, lucru care in ultimul timp a fost spre imposibil. Asa e cand e fiecare prins de anumite obligatii.
Nu vorbesc pentru ca nu pot...ma doare si imi rupe sufletul. Tu cred ca ai senzatia ca traiesc intr-o lume in care nimic nu ma atinge si nimic nu-mi face rau. Daca nu vorbesc cu tine despre lucrurile care ma tin treaza noaptea nu vorbesc pentru ca ma gandesc ca nu mai ai nevoie de alte griji in plus. Fiecare le stie pe ele lui cel mai bine. Problemele noastre e un concept oarecum aiurea...pentru ca pana la urma la sfarsitul zilei e fiecare cu problemele lui.
Ce-ai fi putut sa faci astazi daca tot ai venit ar fi fost sa ma tii strans in brate, sa simt ca ma iubesti, sa simt ca te doare ceva cand esti departe de mine. N-ai facut-o deci cred ca probabil nu e cazul.
Ma apasa multe lucruri...peste care as putea sa trec, daca as avea certitudinea ca cumva candva o sa fie bine. Imi doresc din inima sa cred asta, dar pare sa fie intr-un vis nu in realitate.
Nu stiu ce as putea sa fac sa iti arat ca am nevoie de tine, am nevoie sa te simt aproape. In mod cert nu sunt cea mai capabila persoana sa imi arat dragostea fata de ceilalti si atunci cand sunt eu suparata e cu atat mai putin probabil sa-ti arat ca mi-e dor si ca am nevoie de tine si ca te iubesc la fel de mult.
In momentele astea as avea nevoie sa nu ma intrebi neaparat nimic, doar sa fii. Cuvintele nu ajuta cu nimic, o imbratisare sau un sarut conteaza de 1000 de ori mai mult.
Eu nu-s obisnuita sa vorbesc, credeam ca ai inteles asta din anul asta in care ma cunosti. Invata-ma tu sa vorbesc fii langa mine cand am nevoie, atat, e atat de simplu.
Vreau doar sa fii acolo si sa ma iubesti.

frica...

2011-09-12T14:14:00.002+03:00

mi-e pur si simplu frica...altfel nu pot sa-mi explic de ce sunt asa....mi-e frica ca iubirea mea nu e de-ajuns....mi-e frica ca nu o sa iti fie de-ajuns...mi-e frica o sa te iubesc ca o nebuna toata viata...si degeaba....
mi-e atat de greu in unele zile sa cred...si ma dor toate de as plange 100 de ani, dovada ca astazi de azi dimineata plang aproape incontinuu...nu ma pot stapani, ma descarc asa.
Avem idei atat de diferite cateodata, chiar daca ne iubim, tu vrei sa traiesti intr-o bula si speri poate ca lucrurile o sa se rezolve cumva de la sine, fara sa fie sa mai faci nevoie sa faci nimic...
eu imi tot spun ca trebuie sa am rabdare si incredere, nu se poate schimba nimic peste noapte...dar e greu...pentru ca realitatea e mereu acolo, ei sunt mereu acolo si mult mai prezenti decat mine...
Si stii in unele zile toate imi par atat de frumoase si sunt asa plina de speranta si in alte zile, ma cuprinde o tristete si o disperare de imi vine sa mor...sa fug si sa nu ma mai intorc niciodata.
M-am saturat sa plang...vreau sa fie bine...cer prea mult? vreau sa ma iubesti in plm pana la exasperare, asa cum te iubesc eu, vreau sa ai curaj....
vreau o utopie ....

1+1 equals two

2011-08-29T10:20:00.002+03:00

E o senzatie incredibila sa stii ca esti iubit, parca ai zambi incontinuu...ai o stare semipermanenta de bine...de liniste...cel putin asa sunt eu in ultimele zile, am trecut de la mirare, la disperare si-am ajuns la liniste.
Te iubesc de-as vrea sa urlu asta! Vreau sa fii cu mine...vreau sa ma lasi sa-ti fie bine, vreau sa ne fie bine la amandoi si sa ne bucuram pur si simplu de noi, mai mult decat am facut-o pana acum. Vreau abandonare totala in mainile celuilalt, pentru ca pana la urma asta e iubirea renuntarea totala.
Nu am vrut sa cred niciodata..ca ar putea sa fie si asa...am sperat mereu pe undeva in adancul inimii ca o sa fie si asa bine la un moment dat...mi-am dorit asta in noptile in care adormeam plangand. Am vrut sa ma iubesti pana la epuizare...si uite ca poate pana la urma ma iubesti si tu asa cum te-am iubit eu dintotdeauna, chiar si in cele mai triste momente in care o parte din mine ar fi vrut sa dea bir cu fugitii. Am ramas intotdeauna langa tine pentru ca ceva din mine nu m-a lasat sa plec, m-a tinut acolo cu o incapatanare de catar...si uite ca pana la urma a fost alegerea cea mai buna sa stau.
Asa ca imi doresc sa ma iubesti...daca nu macar in fiecare zi asa macar doua pe saptamana :)
Pick me...choose me...love me :)

D a plecat

2011-08-11T10:17:00.002+03:00

Draga mea D a plecat astazi la Viena...am stat o ultima noapte inainte sa plece la 4 azi dimineata cu ea in Base si am baut si-am fumat si-am ras si ne-am imbratisat si-am dansat si iar am baut...poate mai mult decat ar fi trebuit...
Ma gandeam ca o sa ma incerce o tristete mai mare...e mereu foarte ciudat cand pleaca cineva, pentru ca daca e un om drag si-l stii de 100 de ani si ai deja tabieturile tale cu el si esti obisnuit sa treaca timpul intr-un fel...e ciudat pentru ca ramane un mare gol....pe care n-ai cu ce sa-l umpli, pentru ca nu exista un substitut pentru un om drag.
Ma bucur pe de-o parte pentru ea, ca are ocazia sa mai iasa din rutina si monotonia Bucurestiului si sa o ia de la zero, cu alti oameni, intr-un loc nou si poate sa redescopere totul.
Mi-e oarecum greu pentru ca stiu ca n-o sa mai fie zilele la MTR niciodata la fel....MTR era tabietul nostru, ore, zile dupamese pierdute acolo, stand si povestind, visand, band, fumand...pur si simplu doar noi si ale noastre dileme si aberatii....
O sa-mi lipseasca ochii ei mari si zambetul mare....
D e un om tare frumos, pe care nu ai cum sa nu-l ingragesti din primele momente, are un lipici, un farmec al ei, care te cucereste.
E o fata simpla, dintr-o bucata, care se bucura de viata pur si simplu, si era D mea si aveam MTR-ul nostru :)
Dar o sa ne facem un MTR si pe alte meleaguri ca nu scapa nevizitata...si pana la urma poate sa se intoarca oricand la noi.

Chiar daca te iubesc

2011-07-27T15:23:00.002+03:00

Cred ca nu am ce sa fac mai mult decat am facut in anul asta de cand te-am cunoscut ca sa iti arat ca te iubesc...stii si tu prea bine ca te iubesc, dar astazi nu mai am putere, nu mai am putere sa ma lupt cu morile de vant. Aseara am vrut sa fii fericit, sa fii tu in centrul atentiei...si ai fost...si ai fost fericit si lumea s-a invartit in jurul tau...nu ma intelege gresit, nu-mi doresc o lume care sa se invarta in jurul meu, nu-mi doresc sa epatez cu nimic, nu mi-a placut niciodata, tot timpul am daruit si am daruit mereu tot ce mi-a stat in putere...pentru tine...as fi mutat munti...dar problema cea mare e ca doar eu ii mut...tu doar privesti la mutari de undeva din lumea ta...pe care eu oricat as incerca si oricat de multa iubire as darui, nu voi reusi sa o schimb niciodata...si asta doare, doare atat de rau incat imi vine sa mor....imi rupe sufletul si inima si ma seaca de absolut orice.
Stii...cumva am stiut dintotdeauna ca o sa vina si momentul asta, n-am vrut sa accept lucrul asta, am incercat sa-l neg, sa-l ascund, sa-l colorez altfel...sa cred ca poate cumva candva o sa fii langa mine...cand o sa am nevoie de tine....dar e imposibil...e imposibil sa ma iubesti atat de mult incat sa fii cu mine...
Nu o sa am niciodata parte decat de clipe, franturi, seri furate....n-o sa fii niciodata cu mine cum am nevoie, n-o sa ma iubesti niciodata indeajuns de mult incat sa vrei sa iti asumi riscul sa renunti....e mai comod asa...si poate pe undeva o fi si de inteles.
Mi-ai spus sa nu te las niciodata....dar tu ma lasi pe mine....poate inconstient...dar ma lasi undeva departe, in ganduri....si ma chemi atunci cand esti jos...sa te ridic. Si te-am ridicat de fiecare data...acum am eu nevoie sa ma ridici tu pe mine....si n-ai facut-o si nici n-o s-o faci.....si atunci stau si ma gandesc eu cui raman.
Stii e uimitor daca stau sa ma gandesc in spate cat de flexibil poti sa fii....sau prost...sincer nu stiu care e mai mult...prostie sau flexibilitate....astazi tind sa cred ca prostie, pentru ca pana la urma totul e psihic si crezi ceea ce vrei sa crezi, te faci sa crezi ceea ce vrei sa crezi...te minti singur frumos ca sa gasesti puterea sa te dai jos din pat dimineta, ca sa poti sa zambesti atunci cand iti vine sa urli, ca sa poti sa te complaci in rahatul in care esti....si ca sa-l vezi o oaza nu un rahat care te cuprinde pana peste cap.

o zi mai devreme

2011-07-21T16:04:00.002+03:00

Astazi te iubesc...dar e o iubire care ma copleseste si care ar vrea sa te protejeze de toate relele care te inconjoara, ar vrea sa te faca sa zambesti, ar vrea sa te faca sa adormi linistit, ar vrea sa te ia in brate si sa treaca tot, o iubire care ar vrea sa iti dea putere, sa te incarce, sa te linisteasca, sa te intregeasca.
Ai fost in gandul meu poate astazi mai mult decat in alte zile si nu-mi doresc altceva decat sa am puterea sa le rezolv pe toate si tu sa fii fericit. Vreau sa te vad fericit...chiar daca asta inseamna sa renunt la mine, sa renunt la somn, sa renunt la tot....vezi tu ...eu asa sunt....tu pe primul loc, tu mai important decat mine...poate asta te-a salvat pana acum, iubirea mea....dragostea mea mare cum zice si Andries.
Astazi te simt ca esti langa mine cu toate ca esti departe, astazi poate te simt mai al meu decat in multe alte zile, astazi poate ai avut si tu nevoie de mine...cum am nevoie de tine in majoritatea zilelelor. Astazi ai vazut ca sunt calda si acolo asa cum imi reprosai ca n-am mai fost....dar si tu ai redevenit chiar daca in doar cateva momente din zi....cel de care imi era dor.
Mi-e dor de tine, mi-e dor sa ma tii in brate, mi-e dor sa ma joc prin parul tau, mi-e dor sa fumam o tigara in tacere, mi-e dor de noptile cand stateam intinsi si nu scoteam un cuvant...mi-e dor pur si simplu...si te iubesc....daca as putea sa urlu asta ar fi minunat...dar nu se poate...asa ca ti-am scris, poate o sa citesti poate nu....oricum sa stii ca astazi te-am iubit...ca-n prima zi si mai mult decat ma iubesc pe mine....

House of cards

2011-07-01T14:09:00.003+03:00

Azi e una din zilele pe care as vrea sa o ignor...sunt doar eu cu mine si gandurile-s prea multe pentru un creier obosit....ochii sunt prea grei si as vrea sa-i pot inchide si sa ma trezesc joi...sa sar intr-o alta zi mai colorata, in care lucrurile nu mai sunt atat de incolore si triste, o zi colorata in care sa mai existe si oameni care sa zambeasca.
Azi nu mai vreau sa stiu de tine, de mine, de noi, de ele, nu vreau sa mai aud povesti triste, as vrea sa uit, as vrea sa fie un blank...sa nu mai am nici o intrebare, sa dorm noaptea linistita...sa redevin eu.

All of my love

2011-06-28T23:17:00.002+03:00

La sfarsit de zi te trezesti tot singur si eu una cand ma trezesc singura ma apuca toate gandurile si stau si ma intreb cum am ajuns aici, unde n-am luat deciziile care trebuie, cum de-au trecut anii asa, cum de trece timpul asa si am ramas tot singura, poate am ajuns intr-un punct in care m-am saturat de singuratate, poate am ajuns in punctul in care mi-as dori in unele zile sa fie cineva acasa cand ajung sau macar sa stii ca raspunde cineva la celalalt capat al telefonului....
N-o lua ca pe un repros pentru ca ceea ce scriu acum nu are nici cea mai mica legatura cu tine, noi nu mai suntem de mult pe acelasi drum, poate vrem sa ne mai imbatam in unele zile cu apa rece, sau poate cred ca mai mult doar eu inca vreau sa mai cred in cai verzi pe pereti, cu toate ca in ultimul timp nici macar eu nu mai cred si devine din ce in ce mai clar si pentru mine, cu toate ca incerc sa neg, ca drumurile noastre devin din ce in ce mai paralele.
N-am vrut sa renunt, dar ma faci sa renunt...ma faci sa vad ca de fapt nimic nu e ceea ce pare.
Pana la urma fiecare vede ceea ce vrea, fiecare aude doar ceea ce vrea. Eu de azi incerc sa imi propun macar sa vad lucrurile asa cum sunt, incerc sa imi vad de mine, incerc sa ma interesez mai mult de mine, tu ai trecut undeva in planul doi....
Tu poate o sa mai gasesti o alta de la care sa iti incarci bateriile. Eu vreau pe cineva care sa fie acolo, fara scuze si ipocrizii...si stim amandoi prea bine ca nu esti tu.
Azi e azi si maine n-o sa mai fie cu mine.

Above and beyond

2011-06-22T13:11:00.002+03:00

Asa ma simt acum...above and beyond orice. Ma simt stoarsa de orice putere, ma simt de parca ar fi altcineva in locul meu, am senzatia ca pe secunda imi trec mii de ganduri si flashuri prin minte si eu parca as fi inafara mintii mele si as vedea un film....un film la care ma uit pasiv, care astazi nu ma misca cu absolut nimic...am asa o senzatie de inertie....de inutilitate....de nechef...de anti orice.
Mi-e greu sa ma contrez la ceva...mi-e greu sa urmaresc pe cineva cand vb cu mine...sunt absenta. fizic dau din cap si zambesc dar de fapt nu aud si nu vad absolut nimic din ceea ce se intampla in jurul meu.
poate am ajuns pur si simplu la un punct de colaps, poate nu mai pot sa ma gandesc la absolut nimic, poate mintea mea a decis ca astazi e momentul unei pauze..ca ar fi bine daca as incerca sa dorm....ma simt ingrozitor de obosita si chiar si asa nu pot sa dorm...e amuzant....
Chiar si acum cand scriu as scrie un miliard de lucruri, dar nu-mi merg degetele destul de rapid pe tastatura...plus ca daca as scrie tot ce imi trece prin cap...cred ca m-as ingrozi si eu...si nu ar avea mare sens..doar multe idei insirate, multe intrebari retorice....
Cred ca astazi daca as putea sa scriu non stop, as putea sa scriu o carte....nu stiu ma intreb oare restul lumii are zile de genul asta....de absenta totala...si totusi in absenta asta sa te simti mai consumat decat in multe alte zile cand esti cu toate acasa?

ce ne spunem cand nu ne vorbim **

2011-06-15T19:45:00.002+03:00

Astazi ma simt de parca mi-ar fi luat altcineva locul...o fata trista, care nu mai are incredere in nimic, i-a luat locul fetei zambitoare si energice de ieri...
N-am chef nici de mine azi...daramite de tine sau de lume, sau de vesnicele glume proaste si fumate...
Ma simt ca nu mai e locul meu langa tine....nu stiu astazi toate-s negre...simt ca mi-e greu sa te mai cred...orice imi spui...mai ales cand suna asa zeflemitor....probabil pentru tine toate's roz si plutesti ca de obicei pe un norisor....
Nu stiu dar minciunile gratuite nu stiu ce rost ar mai avea acum....n-ai putea sa imi mai spui ceva care sa ma mai socheze, dupa toata mizeria care a fost...
Azi ma simt tare departe de tine, e o lume intre noi si nu vad ce-as putea sa fac...sau sa faci...ca sa fii langa mine...
M-a coplesit asa o tristete si ma ia si-un plans...cum nu m-a mai luat de mult....azi e greu, daca nu imposibil...sa vad ceva bun in tine si in noi....
Astazi suntem doi oameni care nu au chiar mai nimic in comun...are fiecare viata lui si cercul lui de oameni...si cercurile astea 2 nu se ating mai deloc.
Poate nu s-au atins niciodata atat de mult cum credem...poate jumate din atingeri sunt doar imaginate...pana la urma totul e o chestie de perceptie si cum te raportezi la lucrurile din jurul tau....
Astazi as vrea sa fug...departe si sa uit...si sa fiu altcineva....sau m-as vrea pe mine inapoi....pe mine inainte de noi....
As vrea sa nu te mai iubesc...mi-ar fi mult mai usor, nu m-ar mai durea nimic, n-as mai plange....mi-ar fi poate mai bine....
Asa ca asta ti-as spune azi...ca mi-e greu si doare....si mi-e dor de timp doar cu tine, fara nspe mii de oameni in jur...as vrea sa facem ceva amandoi...
Spuneai povesti frumoase acum ceva vreme si am vrut sa te cred...dar pana la urma asta au fost si o sa ramana povesti, care ma faceau sa zambesc si sa sper...azi totul imi pare amar si fad.
Mi-ar fi placut sa fim alt gen de oameni...nu astia care am ajuns...mi-as fi dorit sa facem lucruri impreuna..ceea ce poate iti doreai si tu intr-un timp...dar n-am ajuns sa le facem niciodata...si poate nici n-o sa le facem....
E trist sa iti petreci vremea asteptand sa se intample ceva...asteptand sa fie mai bine...asteptand fericirea...
Fericirea ar trebui sa fie in fata noastra...sa ne ia in brate, sa ne inconjoare si noi sa ne bucuram de ea....dar din nefericire noi ne mintim...ne ascundem...nu vorbim...si glumim....
Cateodata as vrea sa urlu tot ce-mi trece prin cap...si sa imi spui verde-n fata tot ce-ti trece prin minte...sa nu mai minti....asta mi-as dori....dar nu se poate....
Eu n-o s-o fac si tu nici atat....asa ca o sa ramanem nevorbiti si tristi...pentru ca la finalul zilei astia suntem...niste tristi.

Despre neputinta

2011-06-09T09:51:00.003+03:00

M-am trezit in minte cu ce spunea Cioran despre neputinta si anume ca "Toate neputintele se reduc la una: aceea de a iubi, aceea de a evada din propria tristete".
Atunci cand tristetea te copleseste nu mai esti in stare sa te bucuri de ceea ce ai si de oamenii din jurul tau, toate par mai sumbre, toate pisicile sunt negre si nu exista decat ceasuri rele.
Tristetea ne margineste, ne inaspreste, ne face sa plangem, ne face sa paream ca ne ducem la inmormantare in fiecare zi, sterge orice urma de zambet sau voie buna de pe fata.
Atunci cand te intristezi ai vrea sa fugi si sa te ascunzi intr-o gaura de sarpe, sau cel putin eu asa ma simt, nu vreau sa mai vad pe nimeni, sau poate am asa doar oamenii care sunt ca un pansament pentru sufletul meu si care m-au vazut in toata splendoarea si atunci cand am fost cazuta in putul cu melancolie si cand am fost pe culmile extazului si in ei mi-am gasit intotdeauna un refugiu si o alinare, pe ei mi-as dori sa ii am in preajma mea si atunci.
Tristetea pana la urma te face sa fii neputincios, pentru ca iti ciunteste sufletul, te transforma intr-un alt om, um om mic si fara culoare.
Tristetea ar trebui sa existe doar in momentele care intr-adevar te schimba ca si om...ar trebui sa existe atunci cand cineva drag sau iubit dispare din viata ta, ar trebui sa existe cand te uiti la cata neputinta exista in jurul nostru, sau nu stiu daca e neaparat neputinta sau indiferenta.
Te simti neputincios si trist atunci cand stii ca s-ar putea schimba atatea lucruri daca ne-am responsabiliza fiecare mai mult si am incerca sa mai facem din cand in cand, nu spun in fiecare zi pentru ca asta e deja spre utopie, ceva pentru cei din jurul nostru, ceva pentru cei pe care viata i-a dus intr-un loc mai trist, cei care sunt cu adevarat singuri pe lume si care au nevoie de caldura si afectiunea noastra.
Neputinta si tristetea la fel ca si iubirea tin pana la urma de deschiderea fiecaruia catre oamenii si lucrurile care ne inconjoara.
Daca incerci sa fii deschis si sa nu mai privesti totul cu scepticism, poate exista o sansa sa intalnesti si oameni frumosi, exista o sansa sa mai iesi din monotonia cotidiana si sa descoperi ca viata pana la urma e frumoasa....
Poate pare aberant ce zic, dar viata e asa cum ne-o facem fiecare intr-o mare masura, normal ca mereu o sa apara lucruri care par sa nu fie dependente de alegerile noastre, dar pe care cred ca ca le putem influenta.
Iubirea daca am lasa-o sa ne copleseasca si sa acapareze tristetea care ne conduce, am deveni oameni mai frumosi si asta cred ca s-ar vedea clar pe fetele noastre.
Fiecare in egoismul lui isi doreste sa fie iubit si pana la urma cred ca fiecare si-ar dori sa fie capabil sa daruiesca iubire asa cum poate si cum intelege fiecare iubirea.
Daca n-am fi capabili de iubire cred ca am deveni niste umbre doar, pentru ca n-ar mai avea sens sa te mai trezesti dimineata, sau eu cel putin asa vad viata...
Cu ajutorul iubirii putem sa evadam din propria tristete...asta daca suntem capabili sa ne deschidem sufletul si sa incercam sa dam o sansa oamenilor din fata noastra, sa nu mai etichetam tot dupa cum suntem obisnuiti, sa pornim pur si simplu de la prezultia de nevinovatie...nu fac nici eu asta de multe ori, dar mi-as dori sa fiu in stare sa o fac...mi-as dori sa pot sa controlez tristetea care ma copleseste cateodata, mi-as dori sa reusesc sa ma bucur de viata si de oamenii din jurul meu mai mult decat o fac, mi-as dori sa nu mai vait de absolut nimic, pentru ca pana la urma pana acum am reusit sa imi fac un rost cat de cat si sa am parte si de multe lucruri bune si frumoase.
Fac si eu aceleasi greseli pe care le facem cu totii, ma consum pentru lucruri mici care nu ar trebui sa aiba nici o relevanta...cand ar trebui sa vad ceea ce am, ceea ce ma face fericita si sa arunc tistetea si incrancenarea undeva departe.

Aproape liniste

2011-06-07T01:58:00.002+03:00

E tarziu si-am realizat ca n-am mai scris de mult, mi-au trecut multe prin minte si de multe ori mi-am dorit sa am un carnetel in care sa pot nota ca sa nu uit....n-am avut nici un carnetel si tonele de idei asa cum au venit...au si plecat.
Ma bucur ca noi doi ne-am reintors la o oarecare normalitate....daca pot sa o numesc normalitate.
M-am reintors la obisnuinta cu tine, care pana la urma nu stiu daca e buna sau rea...dar e...
Tu ai redevenit intr-o masura cel pe care il stiam acum ceva vreme, cel de care imi era drag, cel pe care vroiam sa-l vad, cel cu care imi era drag sa stau si cel pe care pentru o perioada acum ceva vreme eram convinsa ca l-am pierdut undeva departe si ca n-o sa mai apara decat probabil fugitiv.
Imi era dor de serile pe care le pierdeam aiurea, tu poate mai munceai ceva, dar eu eram vesnic cufundata in scaun, pe jumatate atenta la tine si cu cealalta jumatate cufundata in gandurile mele.
Gandurile mele nu mai sunt asa negre in ultima vreme, au devenit mai colorate, eu am inceput sa mai zambesc cum zambeam acum ceva vreme, poate cumva ne reimprietenim...sau pentru ca ne cunoastem mai bine, am devenit mult mai lejeri unul cu celalalt.
Asa ca te-as ruga sa ramai asa cum esti acum cu mine, ca mi-e tare bine si am redevenit eu :)
noapte buna

love is a stranger

2011-05-28T23:44:00.002+03:00

In unele seri te acapareaza tristetea, pentru ca realizezi partea trista a lucrurilor...sau nu stiu daca e trist sau e pur si simplu realitatea pe care in marea parte a timpului esti capabil sa o indulcesti si sa o vezi asa cum vrei tu de fapt...nu cum e ea.
Ziua a fost plina cu alergaturi, plimbari, oameni dragi...dar cand ajungi acasa si gasesti casa goala, oricat de tare si independent incerci sa pari in restul zilelor, ti-ai dori sa fie acolo cand deschizi usa...sau macar sa stii ca ar putea sa vina.
Noi n-o sa putem sa facem asta niciodata, pentru ca eu o sa ma intorc mereu sambetele singura acasa si n-o sa ma astepte decat vasele ramase de cu seara in chiuveta si paharele de vin.
Cand sunt cu tine parca uit, nu ma mai intereseaza nimic din toate astea, m-am educat sau am reusit in timp sa fac abstractie de toate adevarurile care ne inconjoara si pe care le coloram mai frumos cu glume cand mai apar in discutie.
Pana la urma fiecare are nevoie de o anumita siguranta, de iubire, de cineva care sa te ia in brate seara...
Te sunasem in ideea ca poate mergeam sa mancam amandoi de pranz...nu ne-am nimerit si planurile mele s-au schimat la fel de usor in 4 secunde. Problema nu e de gasit alta ocupatie sau de lipsa de oameni dragi cu care as putea sa ma vad in fiecare zi cand as simti ca turbez in casa...problema e cu nevoia mea de tine....si poate cu toate ca in unele zile ma indoiesc de nevoia ta de mine....
Am momente in care nu reusesc sa te inteleg, esti cateodata capabil de o dragalasenie care ma moaie si altadata de o raceala care ma ingheata.
Azi noapte poate mai bine ca am iesit decat sa fi ramas iarasi acasa singura, probabil ca n-as fi reusit sa adorm si m-ar fi cuprins iarasi gandurile si stii prea bine ca in momentele alea nu-s cea mai puterinica....
Noaptea a fost ciudata, pe de-0 parte aveam asa un sentiment de tristete ca am plecat, pe de alta parte mi-am zis ca-i mai bine asa, e greu cand te certi cu tine...
Acum e iarasi tarziu si mi-as fi dorit sa fi scris despre povesti cu ursi si tu sa fi dormit in spatele meu si sa fie intre noi o distanta de doar un pas....

discutiile la cafea si tigarile de dimineata

2011-05-27T11:08:00.003+03:00

Nu stiu cum s-a nimerit astazi, poate si pentru ca e vineri ca am avut timp sa ne bem linistiti cafeaua in curte la soare, pret de vreo 4 tigari,ceea ce in lumea corporatista este mult. De obicei 2 tigari e aroganta maxima pe care ti-o poti permite.
Am iesit linistite ca niste floricele cu ochii mijiti de la soare, ii vedem pe dragii nostri colegi asteptandu-ne insirati pe jos, deja erau super relaxati, probabil fumasera deja vreo 2 tigari. Ne-am asezat in cerc in jurul lor ca un harem. Si au inceput discutiile obisnuite, despre copii, vacante, tipele bune care treceau prin curte, ce-a mai patit fiecare dubios, care cu cine s-a certat, de ce in strainatate se barfeste la fel de mult ca la noi, cum in unele zile esti asa pus pe harta si o replica gen "sa incercam sa fim atenti la detalii" te starneste si iti face dimineata pentru ca iti da un motiv sa racai pe cineva pana ii tremura usor mainile dezarmat fiind de nonsalanta ta.
Unele dimineti sunt dragute chiar si in corporatie pentru ca oamenii daca ii lasi sa fie ei, si sa se exprime liber ca intr-o zi de "casual friday", ai putea sa descoperi ca nu sunt atat de intepati si preocupati pe cat par, ca sunt capabili sa si rada, sa discute si despre altceva decat, revenue, orders, margin improvement si alte cuvinte subliminale de gen.
Exista viata si dupa corporatie :), deci poate mai avem o speranta totusi sa nu ne tampim definitiv si sa nu ajungem sa vorbim romgleza, sa scriem aceleasi mailuri stas, semnate sec cu senchiu and regards.

pentru ca in unele zile ai intrebari

2011-05-26T16:27:00.002+03:00

Astazi cred ca a fost una din putinele zile din ciclul zilelor din corporatie care a curs altfel...una ca a inceput ca si cum ar fi fost o vineri, nu o joi, lumea mult mai relaxata si zambitoare, oamenii mai deschisi sa stea la o poveste si cu multe intrebari si glume care in mod normal ar fi fie pe repede inainte fie inexistente pentru ca fiecare sta in partatelul lui si respira cu ochii impaienjeniti de tabele.
Am pornit de la cum ajungi pe strada Silvestru si am ajuns la mobila 1900 toamna tip si tavane de 3 metrii.
Mi-am pus din nou intrebarea de ce in afara se poate face un cu totul alt gen de fotografie decat se face la noi, de ce nu putem avea cultura esteticului, de ce nu suntem capabili marea parte din noi sa privim dincolo de un clar facut bine, pozele stas printre mese sau cu acelasi zambet tamp, sters, care apare ca un automatism in momentul in care vezi ca ai o camera indreptata spre tine.
De ce am uitat sa fim naturali, de ce simtit nevoia sa pozam asa cum am vazut noi ca se face prin reviste si traim cu ideea ca daca tinem manile mai strambe si piciorul mai la drepta, e musai sa iesim si noi la fel de bine in poza ca si fetele din Vogue, doar ce mare lucru, totul tine de postura...
La noi instantaneele sunt semi-regizate si alea, nu zic ca e intotdeauna rau lucrul asta, dar poate ar trebui sa incercam sa ne educam mai mult sa cautam momentele, sa avem atentia mai distributiva, sa fim mai creativi, sa nu ne mai ascundem dupa reguli de compozitie si scuza ca aia nu se face, sa incercam sa surprindem ineditul, momentul, sa te indragostesti de fiecare cadru pe care il faci, sa vrei sa spui povesti cu fiecare cadru...
Nu stiu ce am putea sa facem sau cat timp ar trebui sa treaca, astfel incat sa reusim sa depasim automatismele, ideile preconcepute si lucrurile care sunt musai sa fie facute...poate inca 20 de ani, poate niciodata.
Mie imi place sa sper ca in fotografie cel putin exista o sansa intr-un viitor mai indepartat sau nu, sa fie facute lucrurile si altfel, oamenii sa fie capabili sa vada altceva, sa ceara altceva.

500 days of summer

2011-05-24T17:25:00.003+03:00

Cateodata mi-as dori 500 de zile cu tine...pentru ca am senzatia ca lumea e a noastra. Pentru o zi tu ai redevenit el si eu am redevenit ea...si asta m-a facut sa sper, ca mai suntem prin toata nebunia asta si noi pe undeva...poate e o prostie, poate ma imbat cu apa rece....poate visez ca de obicei la cai verzi pe pereti.
Ziceam ca mi-as dori un om normal....mi-as dori pe cineva care sa stie sa se bucure de viata, care sa faca lucrurile pentru ca asa ii vine sa le faca, care sa ma accepte asa cum sunt...pentru ca pana la urma nu cred ca ma mai pot schimba pentru cineva, care sa ma iubesca...pentru ca pana la urma la asta visam cu totii si oricat am nega, avem nevoie sa ne simtim iubiti si doriti...si mi-as dori sa fii tu omul asta normal...si pentru o zi sau doua sau trei chiar ai fost....m-ai facut sa ma simt ca atunci cand te-am cunoscut, mi-ai pus un zambet cat mine de mare pe buze care a stat cu mine zile intregi, m-ai facut sa ma simt ca la 5 ani din nou....dar aici intervine la un moment dat din nou din pacate pentru ca asa e natura noastra scepticismul...si realizezi ca poate in unele momente poate chiar te imbeti cu apa rece...
As vrea sa am senzatia pe care am avut-o zilele trecute o vesnicie, sa simt ca timpul sta in loc, ca am putea sa facem absolut orice ne trece prin minte...ca poate pentru o scurta fractiune de secunda chiar ai fost al meu si eu chiar am fost a ta....
Mi-ai spus ca ai vrea sa fim asa amandoi intotdeauna, chiar daca viata o sa ne poarte pe drumuri diferite si poate asa utopic si eu cred pe undeva ca am puteam sa ne punem undeva intr-un borcan pe tine si pe mine aia de la inceput combinati cu cei de acum care sunt mult mai dezinvolti si cumva sa ne redescoperim de fiecare data cand ne intalnim...chiar daca asta e peste o zi, peste o luna sau peste ani...
Asa ca mi-as dori 500 de zile de vara, de tine, de plimbari, de povesti, de ore pierdute fara noima, de rasete, de tristeti, de noi pur si simplu....care sa imi ramana intiparite in memorie si la care sa ma pot reintoarce ori de care ori ploua...

Pur si simplu vama

2011-05-09T12:02:00.002+03:00

Tocmai ce m-am intors dintr-un weekend minunat....nu ma asteptam sa fie chiar asa....nu stiu poate asa e cand pornesti de la niste idei semi-preconcepute.
Vama a fost de vis, pentru ca a fost ea asa cum era pe vemuri, ne-a rasfatat cu soare, cu o goliciune cum rar mai prinzi mai ales acum, cu o muzica minunata la Stuff, o mancare de vis la Corsaru, o buna-voie la Laguna si cu un dans in ploaie de zile mari.
Am prins si-un bolero la rasarit, am baut o cafea cu mult zat si am mituit barmanul sa ne puna Doors pana rasare soarele :)
La Corsarul a rasunat Waters si Pink Floyd, amestecat cu mult Doors si VV, ca doar nu se putea fara ei....marea si vama n-ar mai fi la fel.
Mancare a fost mult prea multa, vinul prea bun, oamenii tare bine dispusi, copii pusi pe soti, marea cam rece, dar chiar si asa n-am rezistat tentatiei sa ma bag putin macar cu picioarele. Evident ca nu se putea sa nu reusesc sa nu fac si-o boacana si m-am taiat la picior, am panicat putin lumea, s-a nimerit si-un fost doctor prin preajma sa ma panseze si sa-mi spuna o poveste despre cum poti deveni carciumar in vama, el dupa vreo 11 ani de urgenta ....a devenit carciumar in vama :)
Am avut parte de un weekend cu oameni frumosi, care au vrut sa se distreze si alaturi de care m-am simtit minunat.
Ultima zi a fost normal...cea mai trista, sau poate doar pentru cineva care sa fie indragostit de mare ca si mine, e mereu tare trist sa pleci.
Am fi ramas macar o vara acolo...pe drum inapoi a fost liniste...cate un zambet aruncat ici colea, o poza in rapita, muzica si de la un punct incolo o ploaie rece care sa ne faca sa ne dorim si mai tare sa ne intoarcem inapoi in vama....pentru ca dorul de vama ramane mereu acolo si setea e potolita doar cand simti nisipul printre degete.

2011-05-01T02:03:00.002+03:00

Ramasese ca ma suni cand te trezeti, am adormit cu gandul asta...visam, acum nu-mi mai aduc aminte ce si cred ca nici nu mai conteaza...am raspuns ca prin somn.
-Te-am trezit? Da, i-am raspuns cu toate ca se simtea lejer asta din voce.
- Hai sa bem o cafea...asa am zis, ca ne bem cafeau in dimineata asta.
Fara sa stau pe ganduri i-am spus ca ma imbrac si vin. M-am dus adormita spre baie am facut un dus si-am tras pe mine ce-am vazut prima oara in fata ochilor, niste pantaloni lalai, un maieu si-un hanorac bumbacos.
Cand am ajuns asculta muzica, mi-a spus ca vrea sa faca el cafeaua. Cat timp am asteptat mi-am aprins o tigara...A venit cu doua cesti, eu evident am vrut si lapte...si intamplator de data asta avea...poate a tinut minte ca eu imi beau cafeaua cu lapte...poate a vrut sa ma rasfete.
Si-a aprins si el o tigara si mi-a facut un semn din priviri sa vin langa el pe canapea, mi-am luat cana si m-am asezat semi incomod incercand sa sorb din cafeaua aburinda.
M-a tras mai aproape si m-a privit fix...cred ca stia ca daca ma priveste asa o sa ma inmoi...aproape sa ma si ud.
E de-ajuns doar sa ma soarba din priviri ca sa vreau sa-l simt in mine si stie prea bine lucrul asta.
Am continuat sa fumam rezemati unul de altul... eu ma tot uitam la mainile lui...are niste degete lungi cu varfurile rotunjite...
Tragea cu nesat din tigara....eu uitandu-ma la el in continuare deja imi imaginam cum ar fi fost sa ma stanga in brate si sa-si plimbe mainile pe mine.
A privit parca prin mine si m-a strans langa el, deja ii putem simti respiratia pe gatul meu, mana i-a coborat usor spre coapse... de parca mi-ar fi citit gandurile.
A reusit sa intre foarte usor in pantalonii mei lalai si a inceput sa ma mangaie. Degetele lui rotunde imi cunosteau prea bine fiecare centimetru. L-am simtit cum imi da la o poarte chilotii...imi atingea labiile... respiram amandoi mai repede...imi doream sa-si bage degetele alea in mine...sa-l simt in mine...sa ma faca sa gem.
Si-a bagat un deget, deja eram uda toata, l-am simtit cum se joaca inauntru meu...a bagat si-al doilea deget si a inceput sa le miste circular....am inchis ochii. Imi doream sa bage toata mana, imi doream sa cotrobaie prin mine....imi doream sa-l fut....
A sunat telefonul....avea mana zemoasa, s-a lins pe degete si a raspuns....fata care-l sunase avea o voce pisicoasa...venea sa ia ceva....ne-a intrerupt cafeaua....
Cand a venit fumam linistiti, intinsi, semi apatici, am privit-o oarecum in sictir, doar pana sa sune eram pe culmile extazului....s-a asezat, i-am dat si ei o cafea si-o tigara....vorbea ceva dar nici unul din noi nu o asculta...eram amandoi inca infipti unul in celalalt cu toate ca aparent vorbeam cu ea...
Mi-a sunat si mie telefonul si a trebuit sa plec...l-am lasat cu chilotii uzi ca in clasa a noua cand mergea cu vreo fata la film si cu degetele imbibate de supa mea.

ce ne spunem cand nu ne vorbim

2011-04-22T13:08:00.003+03:00

Cand nu ne vorbim avem multe povesti, avem multe intrebari, avem multe dileme, avem multe priviri pe care doar noi le intelegem...cand nu ne vorbim iti spun ca mi-e dor....iti spun ca nu-mi place cand te vad trist...iti spun ca nu-mi place cand nu vorbesti cu mine...iti spun ca mi-ar placea sa imi zambesti, iti spun ca mi-ar placea sa ma privesti asa cum o faceai...iti spun ca imi placea cand ne plimbam aiurea...iti spun ca mi-e dor de serile in care stateam de vorba...iti spun ca atunci cand ma pun in pat sa adorm inca mai mai gandesc la tine...iti spun ca imi placea cand imi spuneai buna dimineata...parca incepeam ziua altfel...iti spun ca nu-mi place mereu unde am ajuns...iti spun ca ma cert cu mine in marea parte a zilelor...iti spun ca imi lipsesti....iti spun ca in unele zile imi e mai greu decat in altele....iti spun ca chiar si acum cateodata cand te vad ma mai moi...iti spun ca in unele zile mi-e foarte usor sa redevin cealalta....poate cateodata ea e mai prezenta decat mine...in alte zile parca imi e ocupata mintea de multe lucruri mici si nu ma mai intereseaza nimic...si in zilele alea poti sa ma suni si de 10 ori pe zi...atunci sunt oarecum imuna...nu mai sunt aia dependenta de tine...
E ciudat cum in unele zile iti derulezi in cap mici gesturi si intamplari, povesti, ore, seri, zile, drumuri, multe pachete de tigari fumate...si atunci devii nostalgic si ti-e dor...si poate te doare si ti-ai dori sa le ai inapoi pentru o perioada.
In alte zile iti dai seama ca poate n-a fost decat o joaca...ca jumatate din timp te-ai mintit...
Astazi e o zi in care imi aduc aminte, e o zi in care as vrea sa nu vorbesti cu mine...as vrea doar sa stiu ca esti acolo...as vrea sa ma tii in brate...as vrea sa fii si tu celalalt si eu cealalata...

*

2011-04-20T20:48:00.003+03:00

Cred ca e de la oboseala altfel nu pot sa-mi explic de ce sa am trecerile astea de la o stare la alta, sau poate sunt putin nebuna, poate nebunia iese la iveala atunci cand esti obosit mai mult decat in alte dati...sau poate pur si simplu azi ma viziteaza iar nebuna...
Ieri am fost zen, nepasatoare la toate rautatile, am avut o vorba buna pentru toata lumea, orice mi-ar fi zis oricine aveam indajirea unui copil sa cred ca totul o sa fie bine. Ieri eram cea mai optimista fata....acum sunt o mare nihilista....nu ma mai inteleg nici eu cu mine, mi-e parca ingrozitor de greu si sa ma uit la monitor...am senzatia ca se plimba toate literele astea total aiurea prin capul meu si degetele tasteaza fara voia mea....
Ma doare capul, ochii ii simt ingrozitor de grei, parca nu ma mai asculta, parca as fi intr-un corp care nu-i al meu, eu de fapt sunt altfel, sunt aia plina de viata, aia care rade mult, aia care ii impaca pe toti....
Mi-e greu si sa imi adun gandurile sa scriu pentru ca imi trec atat de multe prin minte, nu-mi vine sa cred cat s-a facut ceasul si eu sunt tot la birou...ce om nebun...
Ascult pe repeat de ceva vreme two suns in the sunset...e remediu pentru orice...sau poate azi din contra ma varsa si mai rau in putul cu melancolie.
De ce nu putem sa ne abtinem de la scenarii de genul ce-ar fi fost daca, de ce nu ne putem impaca cu ideea ca poate pur si simplu unele lucruri nu-s menite sa fie, nu trebuie sa fie, nu se intampla ca sa se intample altele, mai bune sau mai rele, asta nu am de unde sa stiu...dar pur si simplu altele.
Nu stiu cand au trecut zilele, nu stiu cand s-a facut asa tarziu, nu stiu ce faci...dar mi-ar fi placut sa faci cu mine...
Da, astazi iar am tendinta sa redevin aia...aia care se agita pentru ca nu ti-e bine, aia care vrea sa fii bine, aia care te-ar lua in brate ca sa iti treaca...aia...
Poate azi pur si simplu am obosit sa ma cert cu mine, poate azi pur si simplu te-as fi iubit...

in spatele fiecarui cuvant se ascunde o minciuna

2011-04-08T21:27:00.002+03:00

Cu toate ca muzica se aude destul de tare, inca mai aud ticaitul obsedant al ceasului, sau poate pur si simplu e ticaitul miilor de ganduri care imi alearga prin minte....
Credeam altceva despre mine, credeam ca daca o sa fiu cum am fost o sa fiu bine...o sa fiu eu...da uite ca nu stiu cum in seara asta nu-s nici eu si nici bine...sunt cealalta, aia care te iubeste, aia care moare sa te vada, aia care moare sa stati de vorba, aia care tanjeste dupa o imbratisare, aia care intr-o clipita s-ar intoarce de unde a plecat chiar daca stie ca nu e bine sa faca asta...aia care nu se ascunde dupa un mare zid...aia care e calda, aia care zambeste, aia care te stie dupa cel mai mic gest...aia care era acolo oricand....aia...
Tu nu mai esti ala care spunea buna dimineata, nu mai esti ala care ar fi facut orice sa ma vada, nu mai esti ala care ma lua de mana, nu mai esti ala care ma strangea in brate, nu mai esti ala care ma facea sa ma pierd...undeva pe drum tu ai disparut si eu am devenit cealalta....
Insa azi e azi si maine nu stiu daca o sa mai fie cu mine...

Dimineti in acorduri de ravel

2011-04-07T10:03:00.002+03:00

Astazi m-am trezit cu ravel in cap...cred ca toata lumea mai are dimineti in care se trezeste setata pe o anumita melodie sau stare...dimineata mea e ravel. Si invariabil cand ascult ravel sau mai bine spus cand ascult boleroul de ravel nu pot sa nu ma teleportez in vama...cine a fost in vama cred ca stie foarte bine ca atunci cand rasare soarele se canta boleroul. Cand am auzit prima oara lucrul asta am luat-o asa ca pe o semi gluma, pana in dimineata cand eram pe plaja dupa o noapte de betie, semi ametita cu picioarele aproape in apa usor zgribulita de frig cu ochii semi inchisi intr-o tacere monumentala asteptand rasaritul. Plaja era destul de plina de alti oameni intr-o stare de visare, pe jumatate amortiti care stateau aliniati de-a lungul apei asteptand sa se intample ceva. Incepea sa se lumineze, marea incepea sa aiba o culoare rosiatica...si atunci am auzit primele acorduri....incepea boleroul...prevestea rasaritul. Nu cred ca ar putea sa existe o combinatie mai placuta de amorteala, caldura, muzica, mare, vama si soare, cel putin pentru mintea mea... E o senzatie pe care nu o pot descrie sa stai inconjurat de multi oameni muti care stau si privesc rasaritul fara sa scoata un cuvant, doar ascultand ravel... Pret de cateva minute, care poate ar fi putut sa fie si niste ore pana la urma am fost toti conectati intr-un moment de sublim... cuvintele sunt de prisos....

cate una pentru fiecare zi

2011-04-07T00:15:00.002+03:00

In fiecare seara inainte sa te culci te descompui, te faci bucati...pentru ca ai momentele alea de sinceritate crunta tu cu tine, pentru ca ai timp sa vezi care din multiplele tale parti ai ales sa fii in ziua respectiva.
In fiecare dimineata cand te trezesti te recompui, pentru ca in timp ce iti bei cafeaua si fumezi 5 tigari incerci sa vezi cam cum ai vrea sa fii in ziua respectiva...poate in unele dimineti n-ai timp de tabieturi si atunci iesi pe usa asa cum te-ai trezit, dezordonat, aerian si cu un aer boem, in alte dimineti poate ai prea mult timp si atunci vreme de 9 tigari ai timp sa te certi tu cu tine....si ce te faci cu diminetile cand esti pur si simplu indecis si ti-e imposibil sa alegi...
In fiecare din noi e cate un nebun sau o nebuna sau poate mai multi, depinde de cat de atent esti dispus sa te privesti si depinde cat de mult din nebunia ta interioara esti dispus sa arati lumii.
Poate avem momentele noastre de dementa temporara in care toate lucrurile au un sens si esti decis ca-i vital sa faci ceva...si faci...pentru ca simti ca altfel o sa fii sec...dupa ce le-ai facut incepi sa constientizezi ce-ai facut si poate atunci cand nebunii pleaca ajungi sa te intrebi de ce...de cele mai multe ori n-o sa gasesti un raspuns rational sau care sa rezoneze cu luciditatea de moment, pentru ca nebunii sunt acolo ca sa te salveze din cotidian cateodata.
Nu-i bine sa-i ignori sau sa-i reduci la tacere pentru ca n-o sa faci altceva decat sa-i faci sa revina si mai inversunati si dornici de exprimare.
Asa ca in fiecare seara incearca sa te descompui in nebuni si in fiecare dimineata incerca sa-i iei cu tine doar pe cei de care ai nevoie.

Pentru ca

2011-04-05T09:59:00.002+03:00

Pentru ca unele zile sunt mai bune decat altele...pentru ca e greu sa te rupi...pentru ca in unele zile e de-ajuns sa fie soare ca sa zambesti...pentru ca ai momente in care iti aduci aminte si atunci e mai greu sa nu te lasi cuprins de tristete si ganduri...pentru ca pana la urma si gandurile astea trec si esti capabil sa ridici capul, sa te scuturi si sa iti spui ca trebuie sa o iei de la capat...pentru ca atunci cand stai cu prietenii tai realizezi ca sunt cele mai nepretuite momente...pentru ca asa iti gasesti puterea sa zambesti si sa fii nonsalant...pentru ca ei sunt acolo sa te ridice cand tu ai cazut si esti bucatele...pentru ca o vorba buna atunci cand ai nevoie de ea conteaza mai mult decat orice...pentru ca nu exista un sfarsit...doar un alt inceput...pentru ca numai tu poti sa hotarasti ce e mai bine pentru tine si cand mult devine deja prea mult....pentru ca exista si limite si compromisuri...pentru ca stii ca pana la urma totul o sa fie bine...pentru ca stii ca tristetea nu dureaza o vesnicie...pentru ca stii ca timpul rezolva tot...chiar daca vrei sau nu...pentru ca stii ca o sa fie mai usor...pentru ca pana la urma linistea ta e cea mai importanta...pentru ca nu trebuie sa te mai intereseze ce zic ceilalti...pentru ca daca esti impacat...totul e minunat....pentru ca binele invinge intotdeauna...pentru ca daca iti permiti sa fii fericit chiar o sa fii...pentru ca daca renunti la toate prejudecatile si ideile crete...lumea pare mai frumoasa si mai normala...pentru ca inca mai ai speranta ca inca mai exista oameni normali...sau mai bine zis oameni asa ca tine...pentru ca daca ii cauti probabil o sa ii si gasesti...pentru ca nu are rost sa te incapatanezi in prostie...pentru ca nu iti faci altceva decat rau...pentru ca meriti mai mult...pentru ca trebuie sa iti permiti sa vrei mai mult...pentru ca pana la urma de tine depinde tot...pentru ca exista liberul arbitru si libertatea de a decide... Asa ca D hai sa zambim si sa fim fericite, pentru ca se poate :)

5min, 5ore, 5 zile

2011-03-26T22:50:00.003+02:00

Pentru ca timpul a capatat o totul cu alta dimensiune, pentru ca existe momente sau ore in care el nu mai are nici o importanta, pentru ca in rare ocazii il putem controla si putem avea senzatia ca 5 minute inseamna o vesnicie.
In ultimele zile oricum parca am trait o viata de om...dar ieri si chiar si astazi timpul si-a pierdut spatialiatea.
Am inceput aseara, la inceput ma stresau niste luminite...dupa ceva vreme aveam senzatia ca vorbesc foarte repede si totul era extrem de amuzant...am incercat sa ma ridic, mereu am o problema cu coordonarea membrelor, sau cel putin asa o simt eu in capul meu, nu-mi dau seama daca este vizibila si din exterior sau doar eu am senzatia de imponderabilitate :)
Muzica era ba prea tare ba prea incet, cantam de parca eram intr-o transa...imi treceau o sumedenie de ganduri prin minte, fara vre-un sens sau legatura. Drumul spre casa a durat o vesnicie, in lift a mai trecut o viata, eram comfortably numb.

Astazi ziua a fost asa din bucati, aveam asa momente de absenta totala, parca eram in mintea mea, parca vorbeam cu mine si cateodata ma trezeam ca mai spun cu voce tare cate un cuvant.
Ne-am plimbat ore in sir, asa aiurea, fara o destinatie anume, am mers pur si simplu unde ne-au purtat pasii.
Am avut senzatia toata ziua ca e duminica...nu stiu de obicei pentru mine duminicile sunt ciudate si pline de ganduri...
Asa ca am trait o viata in doua zile.

el nu stie ca nobody owns a girl

2011-03-23T09:41:00.002+02:00

Cateodata avem senzatia ca totul ni se cuvine si ca oamenii care sunt in jurul nostru o sa fie acolo o eternitate, indiferent cum ne purtam si ce facem, penrtru ca ne sunt prieteni, pentru ca ne iubesc, pentru pentru...
Fie ca e vorba de o prietenie, fie ca e vorba de o relatie trebuie sa pui suflet, trebuie sa oferi atentie daca vrei sa primesti acelasi lucru din partea oamenilor din jurul tau. Trebuie sa fii acolo cand au nevoie de tine, trebuie sa le intinzi o mana, trebuie sa faci si tu un mic pas pentru ca lucrurile sa mearga.
Marea majoritate dintre noi am uitat lucrul asta, traim cu senzatia ca e de la sine inteles sa le avem pe toate fara sa facem cel mai mic efort, normal ca o sa fie mereu acolo, doar eu sunt eu, cum ar putea sa imi faca mie asa ceva.
Ceea ce ai castigat la un moment dat se poate pierde la fel de usor, lucrurile cu care ai fost invatat pot disparea intr-o secunda si tu ramai sa te intrebi de ce si cum de s-a ajuns aici, unde ai gresit...
Asa ca fii om cu mine daca vrei sa fiu om cu tine, e atat de simplu...

Codex

2011-03-11T10:05:00.002+02:00

Stau si ma intreb de ce marea majoritate dintre noi insistam sa continuam cu relatii care nu ne fac decat rau...stau si ma inteb de ce nu mai exista sinceritatea aia brutata. Cum de s-a pierdut pe drum, de ce e mai preferabil sa minti decat sa spui adevarul.
De ce nu mai reusim sa ne bucuram pur si simplu unii de altii, de ce trebuie sa complicam totul?
Eu dintotdeauna am mers pe principiul ce nu stiu nu poate sa imi faca rau si nici nu ma intereseaza. Nu ma intereseaza ca ai pierdut nu stiu cate ore cu t si x atata timp cand atunci cand stai cu mine esti cu mine.
De ce ajungem sa simtim nevoie sa ne controlam, sa verificam orice rahat, sa te injosesti pana la urma si sa devii un alt fel de tu doar pentru ca mereu stai in dubiu.
Eu una nu am facut asa ceva niciodata, e mult prea obositor si lipsit de sens sa stai sa faci scenarii sa stai sa te indoiesti de fiecare gest, sa pui la indoiala fiecare cuvant spus.
Mi-as dori sa luam lucrurile ca atare fiecare din noi, sa nu ne mai intepam asa aiurea de cate ori prindem ocazia doar ca sa avem o satisfactie de moment.
As vrea ca lucrurile sa fie simple, sa fie albe sau negre spunse verde-n fata.
As vrea ca fiecare din noi sa aiba curajul sa isi asume ceea ce face si ceea ce vrea sa faca si sa o spuna sincer.
Suntem niste oameni frumosi si am putea pur si simplu sa fim mult mai fericiti si linistiti daca n-ar exista toate rahaturile astea, daca am fi capabili sa acceptam ca fiecare a avut o viata pana intr-un punct si viata aia e bine sa ramana acolo fara sa dezgropi rahatul.
Ne-am putea lipsi de complicatii inutile si ne-am putea bucura de viata pur si simplu si de noi in acelasi timp.
Timpul nu ti-l mai da nimeni inapoi, e un lucru tare pretios si cu toate astea ne batem joc de el, nu stim sa-l facem sa treaca frumos, ne incrancenam sa treaca urat pe langa noi si ramanem mereu cu acelasi gust amar. Dulcele nu ne mai place, dulcele e overrated, daca putem sa ne inveninam de ce sa nu facem asta?
Am obosit efectiv, astazi e una din zilele in care s-au scufundat toate corabiile si nimic nu-si mai are sensul si rostul. Nu mai am chef nici de mine, as fi vrut sa pot sa stau sa vegetez, mintea mea sa fie un vid si sa nu ma mai intereseze nimic...sa am asa un blank....
Mi-as dori sa pot sa iau o pauza cateodata, sa pot efectiv sa ma detasez de tot si de toate.

o casa la capatul lumii

2011-03-09T15:32:00.002+02:00

A fost o saptamana cum n-am mai avut de mult. O saptamana in care am fost fericita, impacata, inconjurata de oameni frumosi si prieteni tare dragi. A fost o saptamana in care m-am simtit libera in care pur si simplu am lasat orele sa treaca, in care nu prea am mai tinut cont de nimic. A fost o saptamana pentru sufletul meu si tare bine mi-a facut.
Daca ar fi posibil sa fac cumva sa am parte numai de saptamani ca asta as face lucruri neinchipuite.
Cand ai ocazia sa faci ceva care sa iti placa nu mai are nici o importanta ca te prinde rasaritul, ca a doua zii ai mii de lucruri de rezolvat...
A fost o saptamana in care m-am simtit acasa, o saptamana care sincer mi-as dori din inima sa dureze o vesnicie.
Mi-as dori sa raman in casa aia pentru un timp nelimitat, mi-as dori sa ramanem toti in casa aia si sa pierdem seri razand sau stand pur si simplu fiecare trantit intr-un colt. Mi-ar placea sa putem sa fim noi cu noi in fiecare zi, ar trece altfel timpul daca as sti ca m-as putea intoarce seara acolo.
Cred ca nu m-ar mai interesa asa tare toate nebunia de zi cu zi, cred ca nu m-as mai supara asa usor pentru ca as sti ca am casa mea de la capatul lumii in care pot sa ma intorc oricand. As sti ca e mereu plina cu oameni dragi.
A fost un amestec de linsite, placere, povesti, ore...care mi-a mers la inima. Am fost intr-un loc in care nu se putea intampla nimic rau, un loc de care sa te simti legat si de care sa devii dependent.
De fapt nu de loc ci de atmosfera si mai ales de oameni.
Daca ar fi sa gasesc un pestisor de aur asta l-as ruga sa-mi dea casa de la capatul lumii si sa opreasca timpul in loc.

despre duminici

2011-03-06T17:53:00.002+02:00

Duminicile ar trebui sa fie niste zile dragute, insorite, pline de zambete, linistite. O zi de duminica ar trebui sa fie ca o doamna cocheta sau o dimineta insorita in care te trezesti cu zambetul pe buze si mangaiat de soare. O zi de duminica ar trebui sa fie un albastru colorat cu galben.
Duminicile ar trebui sa fie savurate, ar trebui sa te binedispuna sa te faca sa ai chef de viata, sa te faca sa te bucuri de lucrurile mici si neimportante.
In zilele de duminica ar trebui sa poti spune povesti cu feti frumosi si ursi fericiti.
Si chiar si asa exista cu duminici care sunt la polul opus. Duminici care ar trebui sa fie un gri amestecat cu verde.
Duminici care te fac sa te trezesti invadat de o sumedenie de ganduri, duminici in care sa faci scenarii, duminici in care poate pur si simplu ai petrecut prea mult timp tu cu tine.
Sunt duminici in care te simti folosit, stors, epuizat, fara sens, in plus, aiurea, trist...
Duminicile astea rele poate ar trebui sa aiba un buton de pauza ca atunci cand gandurile devin prea multe sa te poti opri sa sari din gri si sa ajungi intr-un verde crud.

2011-03-04T15:14:00.002+02:00

Astazi e una din zielele alea in care lumea pare altfel. Toate par mai frumoase sau poate nu ma mai intereseaza sau afecteaza pe mine nimic :)
Imi vine sa insir asa cuvinte unul dupa altul fara nici un sens. Mi-a luat foarte mult astazi sa ma dezemticesc. A fost una din zilele alea in care as fi dat orice sa nu fiu nevoita sa ma trezesc de dimineata, sa fi putut sa fiu fie foarte mica si sa nu aiba nici o importanta sau relevanta daca ma trezesc sau nu fie sa fi fost un ursulet si sa pot sa hibernez pentru ca inca nu a venit realmente primavara, chiar daca suntem in martie si ar fi trebuit sa vedem ghiocei si sa dam cu nasul de putin soare si mai multa caldura.
E una din zilele in care mi-as fi dorit sa pot sa stau toata ziua intr-un pat alb si pufos sa aud o muzica in surdina si sa plutesc. Patul asta sa fi fost intr-o camera foarte mare si foarte inalta cu un tavan frumos pictat, sa fi avut geamuri foarte mari camera asta si perdele diafane, sa fi fost usor intredeschise geamurile, sorele sa patrunda delicat in camera si eu sa pot sa ma simt ca intr-un joc.
As fi vrut sa pot sa am ziua asta ca sa visez, sa ma detasez de tot ce ma inconjoara si sa pot sa imi las mintea sa alerge libera, sa inventez povesti, sa desenez elefanti si sa fiu eu.
Mi-ar fi placut poate ca din patul asta alb si pufos in care as fi stat eu toata ziua sa aud marea si sa simt miros de sare.
Ziua asta ar fi fost o combinatie de crem, alb,albastru si verde crud.

Hello my love

2011-02-27T20:13:00.002+02:00

Am visat si m-am trezit cu tine-n gand, nu as putea sa mai reproduc ce am visat, a fost asa o amestecatura de idei din care m-am trezit oarecum bulversata, drogata...in orele dintre vis si realitate.
Poate asa o sa ma intelegi mai bine, poate nu, de scris oricum vreau sa scriu pentru ca dupa cum stii e metoda mea de terapie.
Imi doresc sa fii intotdeauna sincer cu mine, mi-ar placea sa nu ma minti niciodata, cu toate ca stiu ca nu e asa.
Mi-ar placea sa ma iubesti nebuneste, mi-ar placea sa te doara cand nu esti cu mine, mi-ar placea sa ai nevoie de mine. In nebunia mea asta mi-as dori.
Mi-as dori sa redevenim oamenii aia frumosi, care se iubeau nebuneste, care erau impatimiti, care mureau pentru orele petrecute impreuna, care se futeau pana uitau de ei.
Sau cel putin asa ma simteam eu si vreau sa cred ca si tu erai la fel.
Nu vreau sa te simti constrans niciodata, nu vreau sa te stresez cu absolut nimic, vreau doar sa ma lasi sa te iubesc si sa ma iubesti si tu si sa vrei sa ma vezi in continuare.
Sunt cateodata mai suparacioasa, cum am fost azi dimineata de exemplu...as fi murit doar sa ma iei in brate si sa ma pupi cand ne-am trezit, atat. Doar sa te simt ca esti acolo si ca esti cald cu mine, nimic mai mult.
Sunt o persona ciudata si mi-e greu, poate chiar imposibil cateodata sa spun ceea ce gandesc si simt. As da orice sa pun cateodata ce simt si totusi n-o fac, am eu asa o retinere, un mecanism imbecil de aparare poate. Ar fi trebuit sa-ti spun simplu ia-ma in brate si saruta-ma, poate o faceai poate nu, dar macar spuneam ce gandeam. Asa ti-am zis ca esti rau si nu mai vorbeasc cu tine, ma port ca un copil razgaiat cateodata, dar si asta este o modalitate de a ascunde ce simt si ce as vrea sa fac de fapt.
Nu stiu de ce n-am curaj, nu stiu de ce te iubesc asa, nu stiu de ce am senzatia ca daca nu te vad o sa mor sau ca nu-ti mai place si te-ai saturat de mine.
Poate sunt doar eu nebuna, dar in unele zile jur ca asta e senzatia pe care o am, ca poate te silesc cateodata.
Ne dadeam mesaje, imi mai spuneai din cand in cand ca ti-e dor de mine, ca ma iubesti... nu prin asta se defineste iubirea oricum, cate mesaje trimiti sau de cate ori spui te iubesc, dar imi lipsesc cateodata seriile de mesaje.
Mi-ai trimis acum ceva vreme un mesaj in care mi-ai spus doar te iubesc, m-a topit...m-a lasat fara glas si cu un zambet tamp.
Am senzatia ca esti absent cateodata, ca ti-ai dori poate sa nu fiu acolo...poate e doar in capul meu asta, poate nu. Eu n-o sa te intreb tu n-o sa-mi spui, asa ca o sa raman cu intrebarile astea, dar macar tu mai afli o parte din nebunia mea.
Poate ca n-o sa ma intelegi niciodata, poate par putin nebuna, nu-mi explic nici eu cand mai stau asa de vorba cu mine de ce te iubesc asa de mult, de ce vreau sa te simt aproape, de ce am atata nevoie de tine.
Poate n-ar fi trebuit niciodata sa citesti asta, poate asa n-o sa faci altceva decat sa te sperii ca sunt prea posesiva sau mai stiu eu cum.
Macar de-ar fi asta, sa fiu doar posesiva si geloasa si ca orice femeie normala.
Dar nu-s.
Cateodata nu stiu nici eu ce vreau, acum de exemplu as vrea sa te sufoc cu mine, sa ma respiri prin fiecare por.
As vrea sa avem o relatie fara constrangeri dar in care sa ne iubim ca nebunii, sa nu ne mintim si sa ne bucuram de noi asa cum suntem.
N-am putea sa facem asta pur si simplu, te rog...

"Mintea de ceai" iti spune, noapte buna sau buna dimineata si te iubesc...

pulp fiction

2011-02-24T11:17:00.002+02:00

M-am trezit de dimineata cu Pulp fiction in cap. De cateva zile am asa o stare de bine pe care nu mi-o pot explica nici eu. Poate pentru ca oboseala mea a atins deja cota de paroxism. Nu ma mai pot concentra, aseara am ajuns sa rad si eu de mine de cat de cretina am putut sa fiu...
Mintea mea parca s-a deconectat total de doua zile, am asa o stare de nu-mi mai pasa ce se intampla care nu mi-e caracteristica.
Poate ma simt asa si pentru ca maine o sa fie prima zi de concediu intr-un an de zile, pare asa usor ireal, ca am reusit performata sa imi iau o zi libera.
O mini vacanta care vine in momentul cel mai oportun, sper doar sa reusesc sa ma bucur de zilele astea sa nu las oboseala sa ma doboare :)
Am o durere de cap ingrozitoare de cateva zile si nu-mi da pace neam, nu stiu de ce nu vrea sa ne intelegem si sa mai imi dea si mie macar cateva momente de respiro.
Ca sa nu mai spun ca ma dor si ochii ingrozitor, atat de rau de am ajuns sa ma intreb daca ar fi posibil sa iti iasa ochii ca la melc :)
E bine sa fii asa total distrat si absent cateodata, ma intreb doar cat o sa fiu capabila sa raman asa si cand o sa ma trezeasca cineva sau ceva cu un dus rece.
Asa ca pentru mine astazi cel putin viata e minunata, eu sunt intr-un film doar al meu si mintea mea e in vacanta :)
Hai sa fim fericiti toti :)

you can buy me with a coffee

2011-02-23T11:22:00.002+02:00

Cum ar fi daca pentru o zi sau nu stiu o perioada definita de timp ar trebui sa accepti toate propunerile de cafea de la absolut oricine. Orice om care ar vrea sa se vada cu tine in ziua t, chiar daca nu te-a vazut niciodata ar putea sa o faca daca iti ofera o cafea.
Ma obsedeaza de cateva zile trebuie sa recunosc melodia celor de la Urma - Buy me with a coffee :), de aici si ideea asta nastrusnica sa iesi cu absolut oricine la o cafea, pentru a pierde vremea pur si simplu sau poate pentru a cunoaste poate cei mai interesanti oameni ever.
Eu cred ca o discutie la o cafea ar putea sa iti schimbe chiar si viata. Cred cu tarie in pauzele binevenite de cafea. Cred ca atunci ai poate un moment de claritate, relaxare, detasare etc.
Cred ca dintr-o cafea nu pot sa iasa decat lucruri bune si frumoase.
Intalnirile la cafea sau pauzele de ceai ar trebui ridicate dupa mintea mea la rang de necesitate fara de care nimeni nu ar putea trai :)
Eu una clar nu as reusi sa supravietuiesc fara asa ceva, viata ar fi mult mai incolora.

So i'm that cheap, you can buy me with a coffee :)

despre fericire

2011-02-21T22:59:00.002+02:00

It's been a brilliant journey of self-awakening. And now you've simply got to ask yourself this: What is happiness to you? zicea o replica din Vanilla Sky

Asa ca am stat eu sa ma gandesc cum mai vede lumea din ziua de azi fericirea, ce ne mai face fericiti pe noi cei care traim intr-o societate de consum unde toate se intampla pe repede inainte.
Pentru unii fericirea se rezuma la mersul la cumparaturi in mall-uri, la orele pierdute aiurea prin magazine pentru ca asa e trendy.
Pentru altii poate se rezuma la faptul ca au mai terminat o saptamana de munca. Poti sa fii fericit si suficent ca ai un program de robotel in care stii dinainte fiecare pas pe care trebuie sa il urmezi, stii ca ai oarecum siguranta zilei de maine pentru ca indeplinesti cu sarguinta si succes norma, pentru ca zambesti frumos, pentru ca esti politically correct pentru ca nu iti deranjezi colegii si pentru ca esti supus.
Poate pentru unii fericirea inseamna sa stii ca muncesti ca un cal niste luni de zile, dar traiesti pentru speranta concediului in insule sau mai stiu eu prin ce locatie in voga.
Pentru altii fericirea inseamna ca stii ca te asteapta cineva acasa sau ca ai casa ta, locusorul tau in care e caldut si la care te poti intoarce oricand, sa stii ca ai o cheie pe care o poti roti si te poti ascunde de lumea de afara, pentru a visa.
Pentru altii poate fericirea inseamna sa ai prieteni dragi, sa ai cu cine sa-ti imparti amarul, sa te asculte cineva la 5 dimineata cand ai probleme existentiale, sa gasesti impreuna cu oameni dragi solutii, sa analizezi problema pana la epuizare, sa stii ca exista oameni care te iubesc, indiferent de cat de exasperant esti.
Pentru altii poate fericirea sta in lucrurile marunte, in micile gesturi neimportante de care majoritatea din noi nici nu cred ca mai tinem cont.
Sa iti spuna cineva buna dimineata asa din senin, sa iti zambeasca cineva pe strada pur si simplu. sa iti aduca cineva un lucru mic si nesemnificativ, doar asa ca sa te vada zambind. Sa iti dea cineva locul in metrou sau autobuz asa fara nici un motiv.
N-o sa uit niciodata o zi petrecuta la parintii unei prietene intr-un sat uitat de lume. Am fost primita de oamenii aia cu atata caldura si iubire cum rar am avut norocul si bucuria. Niste oameni simpli care erau fericiti pentru ca traiau o viata ca acum 100 de ani, fara telefon, televizor, facebook si alte inventii contemporane. Traiau ei cu o vaca pe care o iubeau si o ingrijeau cum rar am vazut. Am fost cel mai fericit om cand m-am rupt total de civilazatie, am avut ocazia sa cunosc niste oameni cu adevarat frumosi si sa mananc cel mai bun bulz din viata mea!
Asa ca eu ma intreb unde sunt oamenii astia, ce se intampla cu noi?
De ce alegem sa ne pierdem identitatea intr-o societate de consum, de ce nu ne mai bucura sau de ce nu ne mai multumesc lucrurile simple?
Pentru mine fericirea sta in lucrurile mici si in oamenii dragi care ma inconjoara.
Sunt fericita daca pot sa imi vad prietenii, daca pot sa fac ceva frumos si creativ in timpul meu liber, daca pot sa ajut pe oricine cu orice, as fi cea mai fericita daca as putea sa traiesc undeva la mare. Oarecum fericirea se asociaza cu marea cateodata in capul meu.
Sunt fericita cand ma trezesc in unele dimineti mangaiata de soare si imi trimite cineva cate un gand bun.
Sunt fericita ca stiu ca cineva undeva ma iubeste si are grija de mine.
As fi si mai fericita daca as reusi sa imi fac putin ordine in viata si sa-mi dau seama ce as vrea sa ma fac in momentul in care o sa fiu mare :)
Mi-as dori sa am curaj sa ma arunc cu capul inainte sa inchid ochii si sa am certitudinea ca as putea sa fac tot ce imi doresc daca imi doresc indeajuns de mult.
Sa fie atat de simplu, doar sa imi intre o idee in cap si sa fiu in stare o duc la bun sfarsit cu succes pentru ca mi-am dorit cu adevarat lucrul asta.
Anul asta am ajuns eu la concluzia ca trebuie sa schimb ceva ca sa fiu fericita si impacata cu mine.
Si uite asa de unde imi propusesem sa scriu despre fericire am ajuns sa scriu tot despre mine...
Pot sa fiu fercita ca mi-am luat pastila si pe ziua de azi.
Noapte buna :)

2011-02-17T23:40:00.002+02:00

Am senzatia ca am intrat intr-un cerc vicios din care nu stiu cum o sa ies. Am senzatia ca n-o sa se termine niciodata nebunia asta. Simt nevoia sa vorbesc, sa ma descarc, sa vorbesc poate singura cu orele pana nu mai pot sa mai pronunt nici un cuvant.
Poate pur si simplu nu mai sunt eu imapacata cu mine, poate e pur si simplu prea multa oboseala si prea multa alergatura, poate am nevoie de niste timp cu mine si pentru mine. Nu mai stiu ce vreau...
As avea nevoie de niste timp cu tine, din pacate cam imposibil...
De-a lungul zilei in putinele momente de respiro imi aduceam aminte cum eram mai de mult, stateam si radeam si eram asa fericiti impreuna, eram altfel noi cu noi. Acum am senzatia ca te indepartezi de mine, am senzatia ca poate chiar nu mai ai chef in unele zile de mine...
Astazi chiar e una din zilele in care mi-as fi dorit sa nu te iubesc, sa nu fiu asa dependenta de tine.
Mi-e greu...pentru ca am nevoie de caldura aia, am nevoie sa te simt aproape si nu te mai simt.
N-am nici un drept sa cer nimic pana la urma. Sunt doar o fata care te iubeste, atat si nimic mai mult.

cum ar fi daca ar fi

2011-02-15T16:31:00.002+02:00

M-am saturat de reprosuri...nu mai vreau sa mai aud ca aia trebuie facuta, ca ailalta e urgenta ca mai stiu eu ce.
Cum ar fi daca am reusi sa avem o discutie civilizata cu oamenii de langa noi, cum ar fi daca in loc de urlete am putea sa spunem o gluma, cum ar fi daca ar exista putina intelegere. Cum ar fi daca reprosurile ar putea sa dispara complet si sa fie inlocuite cu o vorba buna sau cu o pauza de cafea. Cum ar fi daca fiecare dintre noi ar incerca din cand in cand sa vada partea plina a paharului sa nu mai fim nihilisti sa nu mai avem senzatia ca se termina lumea daca nu se preda ceva la timp. Cum ar fi daca am fi capabili sa ne rezervam cateva ore pe zi pentru noi, pentru sufletul nostru, habar n-am 2 ore in care sa faci ce-si doreste sufletelul tau, sa ai 2 ore in care sa simti ca nu a trecut inca o zi epuizanta fara nici un sens.
Cum ar fi daca am incerca sa ne comportam ca niste oameni normali? De ce trebuie sa ne consideram niste robotei care daca si-au atins cota pe zi pot dormi linistiti petnru ca a doua zi sa vina resemnati stiind ca trebuie sa o ia de la capat din nou.
Cum ar fi daca fiecare dintre noi ar pune piciorul in prag, cum ar fi daca n-am mai accepta toata nesimtirea asta propagata in tara noastra minunata ca si de la sine inteleasa?
Cum ar fi daca n-am mai accepta sa fim presul nimanui, cum ar fi daca respectul nostru de sine ar conta mai mult decat orice remuneratie?
Cum ar fi daca nu ne-am mai injosi si n-am mai accepta cu capul plecat orice repros doar pentru ca asa e politically correct.
Cum ar fi daca am reusi sa schimbam mentalitatea asta imbecila ca e de la sine inteles ca trebuie sa fii dispus sa renunti la absolut tot pentru companie. Cum adica sa ai pretentia sa mai ai si viata personala? Compania ne tine de mana ca o mama buna si doar nu-ti poti permite sa musti mana care te hraneste.
Cum ar fi ca fiecare dintre noi sa-si foloseasca libertatea de a alege?
Cum ar fi ca dimineata sa te trezesti cu un zambet, nu cu o durere de cap doar la gandul ca urmeaza o alta zi odioasa in care trebuie sa faci frumos si sa rezolvi probleme imposibile daca s-ar fi putut ieri.
Cum ar fi daca fiecare din noi negresit ar avea dreptul la un an sabatic? M-a obsedat ideea asta astazi. Cum ar fi daca atunci cand consideri ca nu se mai poate, ajungi intr-un punct de exaperare, intr-un punct in care nimic nu te mai multumeste in care sa nu mai gasesti nici un sens cu viata sa poti sa iei o pauza, sa apesi pur si simplu pe un buton si sa te opresti!
Sa ai timpul necesar pentru a realiza ce anume te face fericit, sa ai timp sa fii fericit sa ai timp sa faci ceva pentru tine si cu tine.
Ce-as face daca as avea un an sabatic incepand de maine?

Stripped

2011-02-15T00:18:00.002+02:00

Sunt putine momente in viata cand poti fii cu adevarat tu, cand nu e nevoie de nici o perdea, cand nu mai conteaza absolut nimic, nu trebuie sa mai tii cont de etichete si complezente.
Pentru mine astazi a fost un astfel de moment, un moment in care te-am lasat sa-mi citesti gandurile cele mai bine ascunse. Sincer nu-mi pot explica de ce, ce m-a indemnat sa fac asa pasul asta, sa ma dezbrac de orice in fata ta.
M-am simtit ca un copil, am trecut prin toata gama de stari in fractiuni de secunda. N-am stiut ce sa fac, m-am gandit si razgandit, am avut curaj, n-am avut curaj...pana la urma am cedat, mi-am spus ca poate n-o sa fie asa ingrozitor, pana la urma tot eu sunt si aici, poate chiar mai mult decat in alte locuri. Evident m-a cuprins indoiala in momentul in care am realizat ca o sa citesti, m-a luat groaza, mi-a parut putin rau.
Pana la urma am rasuflat usurata. Poate nu-i chiar asa rau cateodata sa ai incredere totala in cineva.

In a matter of speaking...love

2010-11-13T18:27:00.002+02:00

Foarte natural si normal ai intrat in viata mea si n-ai mai plecat. De ce oare mi-e atat de usor sa fiu eu, de ce oare am ajuns sa te iubesc atat de repede, de ce oare am senzatia ca te cunosc de cand lumea, de ce am senzatia ca locul meu e langa tine?
Cu tine as putea sa tac o zi intraga si sa nu fie nevoie sa ma intrebi nimic...
De ce imi dai senzatia ca as putea sa mut muntii, de ce totul pare mai usor, de ce dupa ani de cand ne cunoastem brusc ai devenit acel cineva important din viata mea?
Mi-a placut la nebunie ca ne-am baut cafeau impreuna de dimineata cand ne-am trezit imi place la nebunie ca stiu ca te vad si mergem amandoi acasa.
Cu tine am senzatia ca nu-mi lipseste nimic si nu ma mai intereseaza nimic altceva. Doar noi doi.

http://www.youtube.com/watch?v=PPR2bK3kL5c&feature=share

o zi in paradis

2010-10-27T14:02:00.003+03:00

Ne-am cunoscut total intamplator, nu mi-as fi imaginat ca am avea vreodata ceva in comun. ne stiam de multa vreme din vedere, dar ne ignoram de fiecare data...pana cand ai intrat subit in viata mea si m-ai dat peste cap.
Cateva cuvinte spuse la momentul potrivit, cateva gesturi in momentul potrivit, cateva ore petrecute impreuna si s-a schimbat tot. E incredibil cat de confortabil te poti simti cu unii oameni, sa ai senzatia ca stii persoana de 100 de ani si cu cuvintele sunt de prisos, gesturile sunt de ajuns. O privire si deja stii absolut tot, intuiesti, nu gandesti.
M-am obisnuit cu tine in preajma mea mult prea repede am fost prea in largul meu de la inceput, am fost eu din prima clipa si asta ma sperie, ca ma vezi efectiv fara nici o perdea.
Impreuna totul e natural, simplu...cand plec totul e complicat si fara nici un viitor cel mai probabil.
Dar nu pot sa spun nu, nu vreau, imi place mult prea mult. Adorm cu gandul la tine si ma trezesc cu tine in gand...
De ce nu se putea sa fie totul mai simplu, de ce a trebuit sa ma vezi tu pe mine...
De ce trebuie sa ma faci sa ma simt speciala si extraordinar de fiecare data cand sunt cu tine? De ce mi-e dor, de ce simt nevoia sa te vad?
De ce trebuie sa ma pierd? De ce nu pot sa fiu mai puternica?

some people

2010-06-27T22:52:00.002+03:00

Oamenii pe care ii cunoastem in fiecare zi ne fac viata mai frumoasa, ne influenteaza chiar daca nu realizam lucrul asta pe moment. Fiecare om conteaza si pentru ca suntem oameni cateodata mai si dezamagim oamenii din jurul nostru. Nimeni nu e perfect si ar fi absurd sa crezi ca exista cineva care sa nu greseasca niciodata. S-a suparat o prietena total aiurea si fara sens si acum nu prea ne mai vorbim. Pana la urma stau si ma gandesc chiar traim prietenii adevarate cu persoanele care ne inconjoara sau doar traim cu iluzia unei prietenii. Cum iti dai seama ce e real si ce e fictiune. Cum ne dam seama ca persoana pe care o vedem langa noi nu e o persoana creeata de imaginatia noastra, o reflectie a persoanei care am vrea noi sa fie.
Astazi a fost una din zilele in care chiar am simtit lipsa cuiva aproape, mi-as fi dorit sa am cu cine sa vorbesc, mi-as fi dorit sa am un umar aproape pe care sa imi pot sprijini capul, mi-as fi dorit sa imi spuna cineva ca totul o sa fie bine pana la urma si cumva o sa se rezolve toate si o sa fim fericiti.
Cred ca in adancul sufletului sunt o romantica incurabila, cu toate ca nu vreau sa recunosc asta niciodata.
Imi doresc din tot sufletul o poveste ca in filme, imi doresc sa cunosc pe cineva care sa imi schimbe lumea si viata complet. Imi doresc o poveste de dragoste care sa dureze o viata, imi doresc o persoana fara de care sa simt ca nu pot respira cand nu suntem impreuna, imi doresc sa pot sa simt ce simte el fara sa il vad...
Imi doresc ceva aproape imposibil. Nu stiu unde l-as putea gasi, poate doar printr-un foarte mare noroc sa apuc sa cunosc pe cineva undeva.
Si cine m-ar lua pe mine asa cum sunt, cu toate povestile astea in cap si cu toate ideile mele de romantism incurabil si cu toate dorintele astea...
Cine s-ar incumeta sa fie cu mine si sa facem ce nebunii ne trec prin cap sa nu ne intereseze ce crede restul lumii, sa nu contam decat noi, sa traim in doi, sa fim fericiti...
Asta imi doresc acum cel mai mult, pe cineva aproape, care sa imi spuna ca totul o sa fie bine :)

imi plac...

2010-06-16T10:14:00.002+03:00

Imi plac oamenii tineri asa ca mine, care sunt casatoriti si care chiar sunt fericiti. Imi place sa ma uit la fotografiile lor si sa vad privirea aia de om indragostit. imi place sa vad ca tanjesc unii dupa altii :). Imi place cand e racoare dimineata si ai senzatia aia de parca ai fi la mare, ca in dimineata asta de exemplu. imi place sa ma plimb aiurea si sa ma bucur de ceea ce vad, imi place sa zambesc, imi place sa reusesc sa fac oamenii sa zambeasca. Imi place sa vad oameni fericiti. Imi plac conversatiile fara sens din lift, cu oameni pe care poate nu o sa ii mai vad niciodata.

Imi place sa ma trezesc inainte sa rasara soarele la mare si sa ma plimb pe plaja, pana incepe rasaritul. Imi place cand stam de povesti cu orele si nu ne plictisim unii de altii nici daca ne vedem in fiecare zi.

Imi place ca am cu cine sa ma vad in fiecare zi si le multumesc din suflet ca ma accepta asa cum sunt si ca imi fac zilele mai frumoase :)

imi place....

in doi

2010-06-12T21:25:00.002+03:00

Am reusit sa ma anagajez, sa zic ca de cand s-a produs evenimentul s-a mai asezat si viata mea, cat de cat...
Am reluat obiceiul de a pierde nopti aiurea prin oras si la plimbare in parc pana la 3 dimineata :), asta nu stiu cat de bine e si cat o sa rezist in ritmul asta :), am senzatia ca sunt pe baterii cateodata si cand ajung la servici dupa cate 2 ore de somn ma bag in priza sa ma incarc ca sa pot functiona pana plec.
Sunt singura weekendul asta, spre bucuria mea, ai mei au plecat si pot si eu sa mai stau cu gandurile mele in liniste, ma satur cateodata de ei ca de mere acre, chiar daca ii iubesc enorm, mi-e greu sa ii vad cum sunt si sa nu ma intristez sau sa nu imi doresc in unele zile sa fug cat de departe pot fara sa ma mai uit inapoi.
Ma bucur enorm ca am parte de oameni frumosi in viata mea, care ma fac sa rad si care stiu sa se bucure de micile placeri ale vietii, cum ar fi sa te dai in leagane noaptea la 2 ca atunci cand erai copil :)
Mi-as dori totusi in unele momente sa cunosc pe cineva, sa pot sa impart cu cineva toate lucrurile astea sa ne bucuram in doi. Fara ei nu stiu ce m-as face, mi-ar fi probabil mult mai greu in momentele mele de cumpana si cand ma apuca toate alea :)
Si culmea ca sa vad ce om sunt am cunoscut un baiat, dar e mult prea copil, cu toate ca el nu realizeaza lucru asta sau nu vrea sa-l recunoasca. Initial am vrut sa ii dau o sansa, dar mi-a lasat un gust amar in the end si am zis ca mai bine ma las pagubasa inainte sa ma apuc de ceva :).
Mi-as dori sa cunosc pe cineva si totusi nu stiu daca mai stiu cum sa ma port in doi, m-am salbaticit in anii astia, m-am obisnuit asa de capul meu sa pot sa fac orice oricand fara sa ma gandesc la altcineva si fara sa fiu nevoita sa dau explicatii.
E greu! Nici eu nu stiu ce imi doresc cateodata sau unde as putea sa gasesc o persoana care sa ma ia asa cum sunt si sa ne si intelegem. Dupa un moment cred ca devine din ce in ce mai greu si fiecare e din ce in ce mai putin dispus sa lase de la el pentru celalalt. Si eu una chiar nu mai vreau sa renunt la libertatea mea si la prietenii mei cum am mai facut pana acum, mi-am invatat lectia.
Mi-as dori totusi pe cineva sa ma tina in brate de exemplu si acum si cu care sa pot sa ma plimb daca ma apuca cheful si la 5 dimineata de mana pe strada si sa radem.

http://www.youtube.com/watch?v=tW_SwqQSbP4&feature=related

tired and sad

2010-01-25T11:47:00.002+02:00

Asa ma simt. Am obosit. Am obosit sa ma tot gandesc, sa incerc sa gasesc solutii pentru tot. Acum am ajuns in punctul in care as vrea sa imi spuna cineva ce sa fac, incotro sa o iau si eu doar sa fac treaba asta. Nici n-as mai pune intrebari, daca as sti ca o sa fie bine, as face.
As vrea sa pot sa iert tot, as vrea sa nu ma mai enervez, as vrea sa pot sa nu mai pun la suflet, as vrea sa fiu indiferenta la ce zici, pentru ca au trecut mult prea multi ani in care mi-ai facut rau si eu te-am lasat. As vrea sa reusesc sa fiu mai puternica, as vrea sa pot sa ma rup. As vrea sa fiu in stare sa ma pun pe mine pe primul loc, odata in viata.
As vrea...

2009-08-15T01:09:00.002+03:00

Am plecat marti si m-am intors azi. A fost spre surprinderea mea o perioada care s-a nimerit la momentul oportun, am mai apucat sa ma odihnesc dupa nenumaratele saptamani de nesomn, mi-a mai trecut stomacul, arat si eu mai a om acum, am mai capatat culoare. Ceea ce ma uimeste e ca in toate zilele astea m-am gandit des la tine, chiar daca nu am vorbit absolut deloc. Si m-ai surprins placut ca te-ai panicat si ai intrebat de mine, asta ma face oarecum sa sper, sa sper ca poate esti pe cale sa te razgandesti, sa sper ca poate o sa ma lasi sa te iubesc. Nu stiu ce mi-ai facut de nu pot sa nu ma gandesc la tine, pun mana pe lucruri si imi aduc aminte de tine, pana si daca beau nes, imi aduc aminte de cum imi faceai tu cafea si nes. Oare tu te gandesti la lucrurile astea? Ma gandesc la cum ar fi fost daca erai mai aproape, ma gandesc la cum ar fi fost sa pot sa te vad, chiar si daca numai in weekenduri. M-am mirat ca ai incercat sa o convingi pe B sa vina in state. Poate asa te-ai gandit ca nu ma rupi total de lumea mea. noi doua mereu am zis ca suntem la pachet si ca nu plecam decat amandoua. Mie de ce nu ai curaj sa imi spui asta, de ce nu ai curaj sa imi spui sa vin acolo cateva luni si vedem de acolo ce facem. Ma tot innebunesti cu masterul, dar tu nu vrei sa intelegi ca daca ar fi sa vin acolo si sa las absolut tot vin numai pentru tine.
As vrea sa am curajul nebun sa las tot si sa plec, si poate in unele momente il si am, dar as vrea sa ma ajuti si tu macar putin. As vrea sa fii de acord ca there is a us.

somehow we do connect

2009-08-11T01:27:00.002+03:00

pana la urma de unde am pornit cu we do not connect am ajuns la concluzia ca ti-a fost doar frica. Daca am fi continuat, ne implicam si mai mult si daca nu mergea era si mai rau. Dar de ce nu vrei sa risti, de ce nu ai curajul ala nebun sa incercam sa facem ceva? De ce sa nu lasam lucrurile sa vina de la sine, sa vedem poate ajungem cumva la o solutie de compromis. Daca tot sustii ca sunt asa o fata minunata cum rar gasesti si ai avut aceeasi senzatie ca si mine ca ne cunoastem de 100 de ani, de ce nu vrei sa ma lasi sa te cunosc mai bine? De ce ti-e frica de mine?
De ce sa ne fie frica de iubire, de ce sa ne fie frica de ce ar fi putut sa fie, de ce sa ramanem cu regretul? De ce am ajuns sa retezam o relatie inainte sa inceapa? De ce ne-am salbaticit asa si nu mai stim sa apreciem ce e frumos? E cel mai convenabil sa omori ceva din fasa, sa nu te mai complici nicicum, sa nu trebuiasca sa iti faci griji pentru cel de langa tine, e atat de simplu sa fii egoist si sa te gandesti numai la cum sa iti fie tie bine.
Eu refuz sa cred ca nu mai exista oameni fericiti, ca nu mai exista iubire, ca am ajuns sa traim pentru noi si atat.
Refuz sa cred ca nu suntem capabili sa renuntam la noi pentru celalalt, atata timp cat exista iubire.
In cel mai "rau" caz ramanem prieteni ai zis, as fi vrut sa fim mai mult decat atat si stiu ca am fi putut sa fim, daca nu ti-ar fi teama, daca m-ai lasa sa ma apropii. Oare o sa reusesc vreodata sa te conving ca nu e asa ingrozitor sa lasi pe cineva sa te iubesca?
Oare o sa reusim noi ca oameni sa ne mai gandim si la ceilalti, sa ajutam cu orice putem pe oricine, as vrea sa fim toti asa, nu numai eu.
As vrea sa ai curaj!

Connection unavailable

2009-08-03T23:18:00.002+03:00

Connection unavailable sau cum se poate termina tot cu o propozitie! La 15 minunte s-a rezumat tot. Apreciez enorm ca atat am meritat eu din timpul tau. Si ca mi-ai spus cand te-am intrebat cat timp ai pentru disctutia asta, foarte lejer ca ai ceva timp. Cum se poate ca dupa tot ce a fost sa ramanem doar cu vorba noastra proasta, radem, glumim dar nu parasim incinta. Am fost pentru tine doar asa o distractie, sau fata cu care ai stat cat ai fost aici. De ce ai mai inceput atunci sa faci planuri de vacanta sau de ce mi-ai tinut atata timp teoria chibritului cu mutatul acolo. Sunt eu oare unicul om care nu intelege? Sunt eu oare unica care crede ca e nevoie de o explicatie in momentul in care faci anumite afirmatii. In baza a ce ai tras tu cocluzia ca we do not connect asa cum ar trebui? Ce ar fi trebui sa fac mai mult decat am facut? Am stat cu tine pana la 5 dimineata de vorba, am renuntat la somn la orice alt program as fi avut ca sa putem vorbi. Eu zic ca e trist, din punctul meu de vedere cel putin ca tu ai reusit sa rezumi tot la we do not connect. In momentul in care ma asteptam si eu la altceva, cand speram sa fie altfel, speram sa fii tu altfel...speram la altceva pentru noi. Nu stiu de unde mai puterea sa mai sper in continuare, nu stiu de ce ma incapatanez sa mai sper ca undeva acolo exista un cineva pentru fiecare. Pana acum nu am reusit sa fac altceva decat sa ma conving de contrariu, sa nu am parte decat de dezamagiri. De ce inca nu ma invat minte, de ce mereu las de la mine mai mult decat ar trebui? De ce nu pot sa fiu si eu egoista, de ce nu pot sa am si eu odata noroc? De ce nu ai putut sa spui de la inceput ca nu e decat o distractie, ca suntem un gen de fuckbuddies si atat? De ce a trebuit sa ma suni de 3 ori pe zi, zi de zi, daca nu aveam absolut nimic in comun si nu ne potrivim? De ce cat ai fost aici a fost minunat si acum ca ai stat tu si te-ai mai gandit, parca totusi nu ne potrivim asa bine? Sunt eu singura ca nu intelege? Am incercat sa vb frumos cu tine si sa nu arat cat de enervata eram de fapt. M-ai lasat fara cuvinte, efectiv nu am mai avut ce sa zic....decat ca mie nu imi place sa trag de nimeni si ca daca asta e decizia ta, nu pot decat sa ma impac cu ea.
Si sincer nici nu cred ca are rost sa mai deschidem subiectul asta vreodata, n-am de ales decat sa iau lucrurile ca atare si sa sper ca intr-o buna zi o sa dau totusi peste cineva, care sa fie capabil sa iubeasca si sa fie capabil sa lase pe cineva in viata lui.
Imi pare rau ca s-a ajuns aici atat de repede, imi pare rau ca nu ai vrut sa ma lasi in viata ta, imi pare rau ca nu ai vrut sa ma cunosti mai mult. Imi pare rau si atat!
Bine zicea Iren, oamenii nu-s obisnuiti cu iubirea!
"Tu tii la ei si ei nu cred, cauta cearta, cauta sa-ti demonstreze mereu ca nu e asa cum spui tu. Si din cearta in cearta, neintelegere in neintelegere chiar ajungi se te indepartezi. Pentru ca asa cum un om nu e obisnuit sa fie iubit, nici un om care iubeste nu e obisnuit sa iubeasca in van. Uneori continui sa tii la ei de la distanta, alteori stergi tot cu amaraciune. Dar chiar si cand stergi tot, ramane un anumit dor, de parca ramai de partea cealalta a geamului si-i mai vezi din cand in cand, ca prin ceata, si le vezi gesturile si le auzi cuvintele dar deja sunt in alta lume si geamul a fost blocat."

http://mintea-de-ceai.blogspot.com/2009/06/oamenii-nu-s-obisnuiti-cu-iubirea.html

2009-07-23T03:15:00.003+03:00

e liniste, poate prea liniste, e tarziu, foarte tarziu si eu am tot stat sa te astept pana acum...
am tot sperat ca o sa suni si n-ai sunat. oare te-ai suparat ca n-am vb destul cu tine azi, ca mai aveam si eu alta treaba, decat sa stau sa astept sa suni. In ultimul timp zilele parca trec intre telefoanele tale. E greu, nu credeam ca o sa imi fie asa greu, nu credeam ca o sa ajung sa tin la tine dupa atat de putin timp. n-o sa citesti asta niciodata, poate nici n-o sa stii niciodata ca am ajuns sa tin la tine.
Am tot asteptat sa suni pentru ca vroiam doar sa iti spun ca imi lipsesti si ca mi-e dor de tine. atat.

as vrea sa fie craciun mai des

2009-07-20T23:55:00.002+03:00

As vrea sa fie craciun mai des, pentru ca atunci toti suntem alfel, ne mai relaxam, avem bucuria sa facem cadouri, ne bucuram de zapada, ne bucuram de timp liber. ne tragem sufletul, suntem mai buni, mai deschisi, suntem mai oameni. As vrea sa pot sa am parte de un craciun cu tine, cu toate ca acum pare aproape imposibil, pentru ca esti asa departe. Un craciun ca in filme, langa un semineu si tu sa ma strangi in brate. As vrea sa ma suni de 3 ori pe zi pana la craciun. As vrea sa reusim sa ne vedem la londra intr-o zi cu soare, sau poate chiar de ziua ta. As vrea ca tu sa fii cadoul meu de craciun. As vrea sa existe o zi in care fiecare sa poata sa face ce vrea. sa fie de ajuns sa isi doresca din tot sufletul si dorinta sa se indeplineasca. sa putem calatori oriunde cu puterea gandului, as vrea sa nu mai existe idei preconcepute. As vrea sa reusim sa ne simtim ca un copil in ziua de craciun macar o data pe an. As vrea sa putem sa ne bucuram pur si simplu de fiecare zi in parte. As vrea sa pot sa te aduc mai aproape cumva, chiar si daca pentru cateva minute.

http://www.youtube.com/watch?v=zOpT8vsloeA

2009-07-13T22:04:00.003+03:00

Azi ai plecat. Mi-a fost mult mai greu decat ma asteptam. Am plans la aeroport, nu mai stiu de cand nu am mai facut lucrul asta sau daca am mai plans pana acum dupa cineva la aeroport. Mi-a fost greu sa te vad plecand si n-am putut sa ma abtin cu toate ca nu vroiam sa ma vezi plangand. M-am trezit singura, tu plecai si eu eram inconjurata de alti oameni care plangeau si parca ne compatimeam din priviri. Am avut o senzatie asa de film, n-as putea sa o descriu, foarte ciudat. Foarte ciudat ca deja imi lipsesti, foarte ciudat ca am senzatia ca ne cunoastem de o viata, foarte ciudat ca as fi vrut sa te strang atat de tare in brate incat sa nu mai pleci! Inca mai am senzatia ca iti simt mirosul, parca toata pielea mea inca mai miroase a tine dupa doza asta intensa de tine. Parca as vrea sa stau treaza numai ca sa stiu ca ai ajuns bine, as vrea sa inchid ochii si sa nu fii plecat, sa deschid ochii si sa te vad langa mine...
Ce o sa se aleaga de noi? Cum o sa mearga tu la un capat de lume si eu la celalalt. Oare chiar o sa ne vedem peste 3 saptamani in Londra? Oare chiar o sa reusim sa fim impreuna?
Oare o sa ai nevoie de mine, oare o sa iti fie si tie urat la noapte sa dormi singur? Oare tu mai mirosi a mine?

as vrea sa fiu tinuta de mana cat mai des

2009-07-09T23:00:00.002+03:00

Asta e senzatia pe care o am acum. Imi lipseste mana ta.... Cum se poate ca dupa numai o saptamana cu tine sa am senzatia ca de stiu de mult mai mult timp, ca de tine aveam nevoie, ca am devenit deja intr-o mica masura dependenta de tine? Prima zi fara tine azi si parca nu-mi gasesc locul chiar daca stiu ca maine te intorci si te vad. De ce a trebuit sa imi placa, de ce trebuie sa pleci, de ce nu se poate sa fie mai simplu, de ce nu am un raspuns la ce ar trebui sa fac. De ce nu am curaj sa le spun la ai mei pur si simplu cum a fost tot weekendul asta. De ce a trebuit sa tin la tine? N-o sa citesti asta probabil niciodata, poate nu o sa apuc sa iti spun ca am inceput sa tin la tine, poate o sa raman doar o amintire placuta din saptamana asta de aici, poate o sa ramanem prieteni sau poate o sa ramanem impreuna. Cine poate sti? nici eu nu stiu ce imi doresc in momentul asta, dar as vrea sa fii aici sa ma tii in brate, sa am senzatia aia ca cineva are nevoie de mine, eu am nevoie de tine acum. Offffff. As vrea sa am un loc in viata ta, as vrea sa ai si tu un loc in viata mea. Oare sunt sanatoasa ca ma gandesc la asa ceva numai dupa o saptamana impreuna, oare o sa imi treaca dupa ce pleci luni? Cand ma gandesc ca nu mai avem decat cateva zile impreuna ma intristez. De ce nu se putea sa nu pleci? Ma doare capul ingrozitor si as vrea sa te simt aproape. De ce am senzatia ca daca imi miros pielea simt mirosul tau?
As vrea sa ma tii in brate si sa ma tii de mana mai des.

ganduri in noapte

2009-07-02T00:17:00.002+03:00

Mereu am crezut ca nimic nu e intamplator, inca mai cred lucrul asta si acum. Am ajuns sa fac un voluntariat cu niste copii absolut minunati, care imi schimba toata ziua si ma fac sa zambesc, numai cand ii vad cum ma asteapta pe hol si cat de tare se bucura de alea 2 ore pe zi cat stau cu ei. Eram tare suparata ieri, am plans jumatate de zi aproape. azi aveam senzatia ca am ochii altcuiva in cap, nu ai mei. Cu toata supararea mea, cand am ajuns la ei am inceput sa zambesc, au puterea asta sa te faca sa uiti toate problemele, doar zambind sau cu o simpla privire.
Am eu o fetita preferata, care e o dulceata absoluta. Mereu ma roaga sa le aduc alte desene de colorat, de unele nici nu am auzit si ii pun sa imi explice ce vor sa le aduc :)
In alta ordine de idei, am cunoscut de curand un baiat, aparent nu de mine, cel putin dupa mintea mea. E oarece diferenta intre noi, dar e un om asa bun si e atat de bine sa ai senzatia aia ca cineva se gandeste la tine. E atat de atent, atat de grijuliu....parca e prea frumos sa fie adevarat si intr-o oarecare masura si e, pentru ca el nu sta in tara sta undeva tare departe si o sa trebuiasca sa se intoarca acolo peste o saptamana. Vineri acum plecam amandoi pana miercuri, sunt tare curioasa cum o sa fie, cat de greu o sa imi fie dupa zilele astea sa mai revin la normalitatea vietii mele, oarecum monotone. De ce nu se putea sa fie mai simplu? E tare urat ca trebuie sa plece si ca nu o sa fie decat o amintire tare frumoasa. Cum ar putea sa iasa ceva din doua saptamani cu un om?
Of....

Bookfest

2009-06-19T11:54:00.002+03:00

De doua zile de cand a inceput acest targ minunat, am placerea sa stau la stand acolo :) nu mai zic ce durere ingrozitoare de picioare am....in prima zi am zis sa fiu si eu o doamna si mi-am pus tocuri, am ajuns cu picioarele cat casa de umflate acasa.
Deocamdata inca ma mai delectez cu radio guerilla si mai trag de timp pentru ca nu am nici un chef sa ma duc iar la targ. Plictiseala maxima in prima zi, cativa oameni, ieri ceva mai bine, multi veneau se uitau, mai zambeau..unii se stramba, e amuzant asa sa observi cum reactioneaza fiecare.
Ma gandeam ieri daca ar putea unii sa fie ca Data din Star Trek, care tinea totul minte doar dupa ce se uita la o carte, cum ar fi? N-ar mai cumpara nimeni carti, te duci intr-o librarie, la un targ si deja stii tot :)
E fascinant cum se comporta oamenii la astfel de targuri, pana acum n-am stat niciodata la stand asa ca n-am putut sa vb niciodata din perspectiva expozantului. Vezi nspe mii de persoane pe zi, trebuie sa zambesti frumos, egal cat de obosit esti, sa socializezi cu toata lumea, chiar si cu cei care duhnesc a alcool de la o posta si care nu mai sunt foarte coerenti. Sa stai sa ascultii teorii despre comunism si alte alea, sa fii sociabil cu absolut toti, sa ii convingi sa cumpere ceva, sa ai ingrozitor de multa rabdare. Astazi o sa imi iau de citit cu mine, ca e o zi tare lunga :)
Nu vrea nimeni sa vina sa mai stea cu mine de vb acolo, ce prieteni am si eu....
Ufff, ma duc sa fac un dus sa ma imbrac si sa o iau de la capat :)

The way i am

2009-06-09T00:15:00.003+03:00

Incepe sa rasara soarele incet si pe strada mea :) cu rabdarea treci marea, nu degeaba imi tot zic eu asta. Pana la urma daca am avut si rabdare si norocul sa stau si acasa am reusit sa imi fac putina ordine in viata si in ceea ce vreau. Am facut un curs de grafica, m-am inscris la un proiect de voluntariat unde stau cu niste copii minunati de la spitalul oncologic, ma duc la un interviu de job saptamana asta la gradi :)
Parca toate incep sa sune mai bine. ma bucur de timpul petrecut alaturi de oamenii dragi care mi-au fost alaturi mereu, ma bucur de soarele de afara, ma bucur de ploaie, ma bucur de fiecare zi in parte si de oamenii pe care ii cunosc in fiecare zi si care imi fac viata mai frumoasa. E bine sa mai iesi din stresul zilnic cateodata, sa iei o pauza, sa iti dai seama ce vrei sa faci cu viata ta, sau macar sa incerci in linii mari sa gasesti ceva care sa iti faca placere. Sa nu te mai duci in sictir la servici sa nu mai lucrezi cate 12 ore pe zi, sa iesi sa te plimbi in parc, sa mananci pizza la 1 noaptea, sa pierzi dupamese la mtr, sa te bucuri de oameni!

o saptamana de cosmar

2009-03-07T11:22:00.002+02:00

Cam asa a fost toata saptamana asta, avand in vedere ca am petrecut majoritatea timpului la spital cu mama. O operatie destul de banala sa zicem, dar care te obliga totusi sa stai prin spital o perioada. Nu stiu cand o sa reusim sa schimbam ceva in spitalele noastre, nu stiu cand o sa se termine cu spagile, nu stiu cand o sa devenim mai umani si o sa ne facem treaba pentru ca asa trebuie si nu pentru 10 ron. Nu stiu cand o sa se schimbe mentalitatea asta proasta. Nu stiu cand nu o sa mai fie atata suferinta prin spitale si sa nu te mai ia cu frisoane si cu vomitaturi cand te plimbi pe holurile unui spital. Nu stiu cand aerul o sa fie mai respirabil acolo, cand o sa ii tina pe oamenii aia in conditii mai umane...
E trist, ca inca nu s-a schimbat nimic. Mai bine incerci orice alta alternativa, numai la spital sa nu ajungi, pentru ca acolo poti oricum sa mori linistit.
Am ramas cu un gust amar, cu o oboseala crunta si cu cosmaruri, pentru ca te doare sufletul cand ii vezi pe oamenii aia zi de zi.
Sa speram ca in timp o sa invatam sa fim oameni.

2009-02-22T16:26:00.002+02:00

Facem ce facem si ajungem oarecum in acelasi cerc vicios mereu, chiar daca inconstient cateodata. Da acum privim problema sa zicem matur si putem sa ne comportam mai responsabil, dar cu toate astea, tot exista intr-o oarecare masura dependenta asta reciproca. Ma intreb si eu de ce cateodata. De ce am ajuns ieri noapte sa vin dupa tine la nunta ca sa mergem dupa aia in alta parte, ca nu mai aveai chef sa stai acolo si eu nu mai aveam chef de clubul infect in care eram. De ce daca te-ai mutat in alt oras nu rezisti fara sa vii weekendurile aici? De ce oare am senzatia ca nici tu nu stii de fapt ce vrei sa faci. De ce ma suni pe mine ca sa te binedispun, de ce ai aerul ala de copil care trebuie salvat cateodata? Eu tot imi zic ca am trecut peste, ca pot sa privesc la rece tot, dar fac ce fac si tot la tine ajung. De ce? Pentru ca tu ar trebui sa ai grija de altcineva, nu sa vii dupa mine noaptea sa ma aduni de pe drumuri, ca sa nu merg singura acasa. Parca ai asa senzatia ca trebuie sa ai grija de mine. Sincer tot nu-mi explic de unde ideea ta magnifica sa te muti in alta parte. Si sa te mai si angajezi, tu care erai anti munca convins. Eu am zis ca te-ai facut si tu om serios si ca vrei sa stai cu fata asta si sa fiti happy. Da nu esti capabil sa faci asta. Nu rezisti si asta ar trebui sa-ti puna niste intrebari ,pe care tu le negi sau incerci sa le eviti.
Sincer nu stiu unde o sa ne duca toata povestea asta, dar sunt curioasa pana unde o sa mergem. Si culmea ironiei ca ne-au lasat sa intram aseara pentru ca eram un cuplu :)), nu m-as fi asteptat la explicatia asta in veci, din cauza asta si rasul ala in hohote.
Poate te-ai simtit lezat de reactia mea, dar pana la urma incerc si eu cum pot sa fac fata la toata situatia asta si sa fac abstractie de ce a fost intre noi, pentru ca altfel nu se poate.
Si culmea mi-ai zis azi cu zambetul pe buze ca esti si in delegatie aici saptamana asta... ca si cum sa stau linistita ca ne putem vedea toata saptamana, daca nu apucam sa ne vedem azi...
Suntem doi ciudati.

things about me

2009-02-15T23:46:00.002+02:00

Lucruri pe care poate o sa le afli sau nu:

nu sunt o persoana vorbareata dimineata pana nu ma dezmeticesc
daca sunt foarte obosita, adica foarte nedormita, am tendinta sa fiu rea cu toata lumea
cand sunt suparata, nu vorbesc cu nimeni, tin pentru mine si ascult muzica care nu face altceva decat sa ma deprime si mai mult
las impresia ca sunt mereu vesela, cu toate ca nu e mereu asa
sunt o persoana sociabila si deschisa la orice
iubesc copii
iubesc fotografia
iubesc marea, nu cred ca o sa fiu capabila sa imi explic vreodata pe deplin de ce
nu pot sa dorm cand e luna plina, nu ma transform, pur si simplu nu reusesc sa adorm
m-am obisnuit sa citesc ceva inainte sa adorm
imi place sa cant
imi place cand e soare si poti sa pierzi o dupamasa la mtr fara sa faci nimic special, doar sa stai de vb cu prietenii
nu sunt o persoana pofticioasa
imi place sa ma trezesc tarziu
inca mai cred in ideea de "jumatate" si "true love" cu toate ca pana acum am avut doar argumente contra
poate sunt o romantica incurabila, deep down
imi place sa ascult lumea, sunt un fel de mama ranitilor
ma pricep sa rezolv problemele altora, cu ale mele stau mai prost
mi-ar placea sa reusesc intr-o buna zi sa fac ceva pentru altii, sa ajut oameni
as vrea sa am doi copii
as vrea sa imi iau la un moment dat un catel
mi-ar placea sa reusesc sa vad cat mai multe si sa invat cat mai multe
sunt o persoana care daca a luat o decizie o respecta, chiar daca mi-e greu
sunt incapatanata

2009-02-12T23:34:00.002+02:00

Am ajuns iar in punctul in care am obosit. Ai zice ca dupa o saptamana la ski ar trebui sa fiu total refacuta si cu chef de viata. Din pacate nu ma simt asa, ma simt rascolita...nu mai stiu ce vreau, imi trec iar mult prea multe prin cap si as avea nevoie poate sa zic tot odata dar nu ma vad in stare si acum am senzatia ca nici nu am cui.
Am zis ca ne vedem dar ca de obicei ati facut ce ati facut si ma sunati ori la o ora imposibila ori deloc. de ce ar trebui sa fiu eu mereu acolo pentru voi cand voi nu puteti sa fiti aici pentru mine? De ce trebuie mereu sa am eu grija de toata lumea, de ce mereu ma pricep sa rezolv problemele altora si mor cu ale mele? de ce nu sunt capabila sa vorbesc, de ce nu sunt capabila sa plec, de ce sunt iar lasa?
Azi am stat acasa cu mama toata ziua pentru ca i-a fost rau, poate m-a consumat si asta pe langa toate celelalte gogomanii din capul meu.
Macar maine ies, ma duc sa caut cadouri si asta ma bucura, sa pot sa fac cadouri de care sper sa se si bucure persoanele respective. Am asa emotii intr-un fel, pentru ca mereu am proasta obisnuinta sa iau ceva care sa imi placa si mie...
Cu toate ca ar trebui sa stau cu mama, imi e nu stiu cum sa o las si sa stiu ca nu se simte bine.
Ma intorc mereu la aceeasi problema altii....la asta sunt eu buna, la altii, pe mine nu stiu cum sa ma repar.
Zic ca vreau sa ajut oamenii ca vreau sa schimb ceva pentru cineva si sincer chiar o sa incerc sa gasesc o modalitate sa fac asta, dar e mereu indoiala asta a mea, oare sunt in stare sa fac asta, oare sunt destul de buna?
offff
nu am chef nici macar de mine, as fugi si de mine

**

2009-01-29T14:59:00.002+02:00

Maine o sa plec la ski si parca n-am nici o bucurie...e foarte ciudat, in loc sa fiu in extaz am senzatia ca parca trec zilele asa pe langa mine fara nici o noima, ca mai am vreo nspe zile pana plec...
Mi-a mai zis un prieten ieri ca vrea sa se mute in alt oras, am ras, atunci pe moment. Acum ca stau sa gandesc la rece, e oarecum trist, ca ne obisnuisem toti cu el aici...si acum l-a lovit ideea tampita sa se mute.
Mai imi sta pe creier si un job de care am auzit si cum sunt eu nehotarata in momentul de fata, habar nu am ce sa fac si ma chinui :((
As fi vrut sa plec la o prietena in germania, dar daca e sa ma angajez nu o sa am concediu asa repede...
Parca toate sunt pe dos in momentul asta...nu stiu de ce. Raman oricum la vorba aia "cu rabdarea treci marea". Sper ca daca am rabdare sa reusesc sa ma hotarasc mai usor...

Freedom of choice

2009-01-25T21:30:00.002+02:00

Pentru ca la asta se rezuma pana la urma. Pentru ca azi iar am avut o senzatie totala de inutilitate, de zile care trec fara nici un sens, de saptamani, de luni....
Nu fac absolut nimic cu viata mea, cam asta e concluzia, trista, dar adevarata. Astept nici eu nu stiu ce, traiesc cu speranta ca o sa se intample ceva, candva...
Zic mereu ca as vrea sa ma implic in proiecte de voluntariat, sa plec sa ajut oameni care au nevoie de...alti oameni pana la urma care sa fie acolo langa ei. Sa scap de egoismul asta, sa am curajul sa fac ceva, sa schimb ceva...nu sa ma complac! Nu sa ma vait, pentru ca nu am nici cel mai mic drept sa ma vait...am tot ce si-ar putea dori un om. Am un acoperis deasupra capului, am mancare, am doi parinti care ma iubesc si pe care ii iubesc, am prieteni pe care stiu ca ma pot baza. Si atunci cum sa mai ai pretentia sa te si vaiti, ca nu iti convine nu stiu ce....e strigator la cer sa mai fii si nemultumit.
De ce nu pot sa imi fac curaj si sa plec pur si simplu, sa fac ceva pentru altii. Pentru ca partea proasta e ca timpul trece si peste cativa ani in mod clar n-o sa mai am ocazia sa fac lucrul asta, o sa am poate o familie a mea si nu o sa mai am cum sa fac ce-mi trece prin cap, pentru ca nu o sa mai fiu singura.
De unde lasitatea asta?

daca nu mi-ar fi frica

2009-01-15T19:43:00.003+02:00

daca nu mi-ar fi frica poate as avea curajul sa spun tot ce am de spus.
daca nu mi-ar fi frica poate am reusi sa stam de vorba si sa ne dam seama ce se alege de noi dupa atatia ani.
daca nu mi-ar fi frica as urma intotdeauna primul impuls.
daca nu mi-ar fi frica te-as saruta
daca nu mi-ar fi frica as pleca la mare de fiecare data cand ma apuca dorul ala nebun
daca nu mi-ar fi frica as poza tot ce-mi trece prin cap
daca nu mi-ar fi frica nu m-as mai indoi de mine
daca nu mi-ar fi frica as pleca in lume
daca nu mi-ar fi frica as iubi, fara sa ma mai intereseze nimic
daca nu mi-ar fi frica as vorbi mai des cu lumea
daca nu mi-ar fi frica as fi avut curajul sa te sun acum...
daca nu mi-ar fi frica as iesi la plimbare cand am cate o idee traznita
daca nu mi-ar fi frica m-as impaca cu mine si atunci poate as reusi sa fiu fericita
daca nu mi-ar fi frica as ajuta mai des lumea si nu m-as mai preocupa de altceva
daca nu mi-ar fi frica n-am mai srie, as vorbi

Coming back to life

2009-01-12T23:49:00.002+02:00

Pentru ca asta ascult acum. Cred ca nu o sa ma satur niciodata de pink floyd! Indiferent cat de des sau de rar ii ascult imi merg la inima de fiecare data.
Incet incet incerc sa-mi reorganizez lucrurile lasate nerezolvate...sper sa si reusesc pana la urma.
M-am chinui azi sa o ajut pe o prietena sa faca o prezentare la biologie pentru clasa a 11, in germana :), am uitat cat de complicat e cateodata sa conspectezi ceva si sa te exprimi coerent :)
Am asa o stare de oboseala pentru ca am alergat toata ziua si am mers o groaza pe jos, macar atat sa fac si eu pentru mine, ma mai plimb si ma mai holbez la lume pe strada si ma gandesc la ineptii.
Am gasit o poza astazi din clasa 1 cu toti colegii de pe atunci si am ramas surprinsa cat de bine intiparita am poza asta in cap chiar si dupa atatia ani!
O sa avem in vara intalnirea de 10 ani de cand am terminat generala, ar fi prea frumos sa reusim sa ii gasim pe toti din poza asta si sa ne adunam.
O sa trebuiasca sa ma reangajez la un moment dat, nu foarte indepartat si habar nu am cum o sa rezolv treaba asta...
Ar trebui sa ma duc sa fac curat, daca vreau sa ma mut, deci macar o saptamana de munca...
Trebuie sa dau niste poze si nu apuc sa ma ocup de ele :(

am intalnit si oameni fericiti

2008-12-30T00:40:00.002+02:00

Astazi am fost intr-un sat uitat de lume, parca anii au trecut altfel acolo. Am mers la parintii unei prietene...m-au primit cu o imbratisare sincera si cu bucurie.
In satul asta inca mai exista oameni care nu se vaita de nimic, chiar daca traiesc modest. Sunt in primul rand impacati cu ei si fericiti cu viata asta simpla, de tara, la care cred ca undeva in adancul nostru tanjim cu totii. Mi-as fi dorit sa raman acolo, macar un timp. Mi-as fi dorit sa reusesc si eu sa ma impac cu mine.
A fost asa ireal cu cata bucurie ne-au asteptat oamenii astia si cu cata bunatate. I-am iubit din prima clipa. Parca ma cunosteau de-o viata, n-a contat ca ma vedeau pentru prima oara. De ce am pierdut noi astia de la oras, partea asta pe drum. De ce trebuie sa fim sceptici? De ce nu reusim sa acceptam oamenii asa cum sunt, de ce trebuie sa avem prejudecati si idei preconcepute?
A fost o zi care mi-a aratat ca inca se poate sa fii fericit si sa te bucuri de viata!
A fost o zi care mi-a arata inca odata ca ar trebui sa apreciez mult mai mult ceea ce am si sa constientizez inca odata ca nu am de ce sa ma vait.
A fost o zi care o sa-mi ramana draga intotdeauna.

nu vreau, nu pot, nu stiu

2008-12-26T15:52:00.002+02:00

Astazi e una din zilele alea in care nu am reusit sa ma trezesc de dimineata, in care nu reusesc sa ma adun, in care arat groaznic de parca n-as mai fi dormit de vreo 5 zile, in care nu am chef de nimic, in care mi-e greu sa gandesc...
Astazi efectiv nu stiu ce sa fac, parca s-a sters tot din capul meu si astept sa imi zica cineva ce sa fac.
Nu stiu daca sa plec maine, daca sa raman aici singura...
Habar nu am ce o sa fac pana la urma de revelion, cred ca o sa stau acasa singura pana la urma.
Sunt incapabila acum sa iau o decizie, ma gandesc ca daca m-ar pune oricine sa aleg ceva n-as putea.
De ce trebuie sa ne complicam viata asa?

Dulce si amar

2008-12-25T23:01:00.002+02:00

Asa a fost Craciunul asta. Pentru ca majoritatea celor care dadeau farmec craciunului nu mai sunt printre noi. Pentru ca timpul a trecut altfel de data asta. Pentru ca senzatia de singuratate si de neputinta a fost mai mare decat alta data. Pentru ca m-am plimbat prin oras pana am inghetat si am ramas cu un gust amar, despre ceea ce ar fi trebuit sa fie. Pentru ca m-am auzit spunand e trist daca asta am ajuns sa facem de craciun.
Pentru ca nu o sa mai fie craciunuri cum au fost. Pentru ca nu ne-am luat cadouri, pentru ca e primul craciun cand stau si plang...
Si a fost dulce pentru ca am prieteni care au reusit sa ma faca sa zambesc. Lor le multumesc din suflet, le multumesc pentru ca exista si pentru ca ma iubesc asa cum sunt.

pentru mama

2008-12-18T00:37:00.002+02:00

Pentru ca poate mi-e mai usor sa scriu, decat sa vorbesc cu tine. Pentru ca mereu am avut handicapul asta si nu am putut mereu sa vorbim.
Pentru ca am cateodata senzatia ca orice as face nu e bine si astepti mereu mai mult.
Pentru ca ma doare ca nu vorbesti cu mine mai mult decat daca m-ai certa. Pentru ca te iubesc chiar daca mi-e greu sa-ti spun si poate nici nu-ti arat asta intotdeauna.
Pentru ca m-am saturat de certuri. Pentru ca numai cu ele am crescut si am ajuns in punctul in care nu mai am putere sa ma cert si nici nu mai vreau.
Pentru ca m-ai suparat, pentru ca nu te inteleg, penru ca nu inteleg ce vrei de la mine. Am sezatia ca nimic nu e bine.
Pentru ca a ajuns sa ma streseze ca stau acasa de o luna jumate si sper sa reusesc sa ma adun anul asta care vine si sa imi pun viata in ordine.
Pentru ca avem nevoie una de cealalta. Pentru ca am senzatia cateodata ca esti prea dependenta de mine si ma sufoci.
Pentru ca as vrea sa reusim sa ne purtam ca niste oameni normali, pentru ca ma doare.
Indiferent de cum o sa fie, sa stii ca te iubesc.

normalitate

2008-12-15T23:56:00.002+02:00

Cum am mai putea defini normalitatea in ziua de azi? Eu recunosc ca traiesc oarecum intr-o lume a mea in care inca mai exista dragoste adevarata, in care lumea inca mai ajuta pe cineva doar pentru ca asa a vrut in acel moment, nu pentru ca astepta ceva in schimb. O lume in care cuvantul inca are valoare si conteaza mai mult decat orice, o lume in care sa mai ai timp sa te bucuri de o cafea dimineata cu prietenii, o lume in care sa nu ajungem sa fim inghititi de consumism, o lume in care weekendurile sa nu se rezume doar la ikea si la mall, o lume in care oamenii se mai bucura de soarele de afara.
Cum mai putem defini o relatie normala sau cand zici ca vreau un om normal? Ce e aia normal?
Normal adica sa nu fie labil psihic, sa nu fie betiv, sa nu te bata? Eu printr-un om normal inteleg un om care sa mai stie sa zambeasca, care sa isi permita sa fie el, care sa aprecieze momentele de liniste, care sa stie sa se distreze, care sa aprecieaza cafeaua de dimineata, care sa fie capabil sa iubeasca, care se se bucure de fiecare zi si de lucrurile marunte, pentru ca pana la urma doar cu alea ramanem.
O relatie normala dupa mine ar fi aia in care ei doi s-au placut, au ajuns sa creada ca se si potrivesc si au decis sa vada daca sunt chiar persoanele potrivite una pentru cealalta. O relatie in care fiecare esti dispus sa ii acorzi celuilalt libertatea de care are nevoie, in care fiecare e dispus sa faca compromisuri. Pana la urma sa stai langa un om care te face fericit si la care sa fii bucuros ca ajungi acasa seara. Care te ia in brate cand te vede de drag, care te saruta cand nu te astepti, care te accepta asa cum esti si cu bune si cu rele, fara sa incerce sa te schimbe, doar pentru ca pana acum a trait cu ideea ca ar trebui sa fii nu stiu cum si cand isi da seama ca nu esti, nu mai esti bun.
Da poate pare utopic ce zic eu aici, dar sincer eu inca mai fac parte din oamenii aia care mai spera ca exista asa ceva si care refuza sa creada ca nu se mai gasesc oameni care sa se iubeasca cu adevarat.
Si da "i do believe in fairies"! I do, I do!

*

2008-12-14T22:16:00.003+02:00

Se poate spune ca a mai trecut o zi. Astazi a fost o zi ciudata, poate si din cauza racelii si din cauza durerii asteia de cap care e constanta si nu ma lasa in pace :(
Am iesit cu o prietena si cu noua ei cucerire, culmea un tip care a venit tocmai din Italia sa o vada un weekend. Acum s-au vazut prima oara. Cum se face ca mai exista oameni care fac lucrul asta, a venit doar ca sa o vada. Sper pentru ea sa si iasa ceva din toata povestea asta, cu toate ca am dubiile mele, pentru ca ea e o fata minunata si nu as zice ca el e ceea ce are ea nevoie. Poate e diferenta de varsta, poate e felul ei de-a fi si felul lui de-a fi.
Oare cum ajungi sa-ti dai seama si sa fii sigur ca te potrivesti cu cineva? Care e secretul? Faptul ca nu mai ai aer cand te suna sau poate zambetul lui sau senzatia pe care o ai cand esti in preajma lui sau...
Mi-e greu cateodata pentru ca involuntar ma gandesc la tine...si ma intreb oare cum o sa fiu eu inauntrul meu cand o sa te vad. Pentru ca in anii astia am reusit atat de bine sa ma ascund de restul lumii, incat numai cateva persoane ma stiu cu adevarat cum sunt.
A fost uimitor asa sa vezi doi oameni care se vad pentru prima oara si sunt cat de cat naturali unul cu celalalt. El parea chiar dragut, uimitor as fi zis ca tine oarecum la ea...
Azi iar a fost o zi in care as fi vrut sa fug, sa fug si sa uit. Sau sa fug spre tine si sa stiu ca ma astepti cu bratele deschise...dar asta e putin probabil sa se intample.
Offfffff, ce ma fac eu cu tine? Ce ma fac eu cu mine ca sa nu mai fiu asa dependenta de tine?

mi-a fost dor sa scriu

2008-12-13T21:50:00.002+02:00

Am fost plecata zilele astea si mi-a lipsit sa scriu, mi-am zis ca o sa scriu in fiecare zi ca sa imi pot pune ordine in ganduri. Nu prea am reusit :(
Astazi pentru ca m-am intors simteam nevoia sa scriu. E momentul meu de liniste, de singuratate, e ganduri.
A fost o pauza binevenita, mai ales dupa ce am fost asa suparata din cauza lui. Acum nu mai sunt, pentru ca am ajuns la concluzia ca tot mie imi fac rau. El e inca plecat, vorbim zilnic chiar si acum.
A fost bine pentru ca mi-am dat seama ca el o sa ramana cu ea si pentru ca noi o sa trebuiasca sa zicem pentru a treia oara ca suntem doar prieteni. Povestea noastra vesnica.
Acum cat am fost plecata am mai stat cu ai mei, chestie pe care nu prea am mai facut-o in ultimul timp si culmea nu a fost atat de ingrozitor pe cat ma asteptam. Poate si pentru ca au fost mai mereu oameni pe la noi, pentru care m-am muncit 3 zile sa fac curat si mancare, dar am avut o satisfactie la sfarsit cand erau toti asa fericiti. Ai mei cred ca au fost cei mai fericiti si eu am zambit in sinea mea.
Azi a nins asa frumos acolo de unde am plecat...cu fulgi atat de mari ca pareau ireali si aici in Bucurestiul meu drag e atat de frig si am venit de afara si am sosetele ude...
Sunt curioasa cum o sa fie saptamana care vine. Vine o buna prietena de-a mea acasa de sarbatori, o sa te intorci si tu, o sa stam toti si iar o sa ne purtam ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic pana acum.
Culmea, dovada ca lucrurile se intampla cand nu te astepti, m-a sunat un alt bun prieten zilele astea cat am fost plecata, ca vrea sa ma vada...deci o sa vad ce o sa aduca saptamana care vine :)
Deocamdata ar trebui sa ma pregatesc sa ies in oras, dar nu am nici un chef daca ma uit la vremea de afara, plus ca am si sosetele astea ude, pe care le dau jos chiar acum.
Gata, mult mai bine.
Parca nu am chef de nimic,as sta in casa, as bea un ceai fierbinte si m-as uita la un film. Normal ca ideal ar fi sa nu fac lucrurile astea singura, ca de obicei...dar...deocamdata trebuie sa am rabdare.
Sa am radbare sa gasesc si eu pe cineva care sa ma iubeasca asa cum sunt si pe care sa-l iubesc la nebunie. Asta imi doresc si cu tine, dragul meu, mi-e greu sa fac lucrul asta, pentru ca e si ea...si ea nu are nici o vina.

2008-12-09T03:17:00.003+02:00

m-am mai linistit, dar somnul meu a fugit de mine undeva departe si nu cred ca il mai prind noaptea asta.
Tu dormi, de ce n-ai dormi cand stii ca cineva acolo te astepta neconditionat? macar nu mai plang, nu mai am putere si lacrimi si m-am uitat la pozele alea pana a ajuns sa nu ma mai intereseze.
Acum nici macar nu ma mai doare, sunt anesteziata, nu mai simt nimic, probabil m-a durut prea tare si am preferat varianta in care sa nu mai simt nimic. decat sa plang la infinit si sa ma doara sufletul.
pana o sa vii oare o sa fiu capabila sa ma adun si sa-ti spun ce am pe suflet? sau o sa ma innebunesti ca de obicei si eu o sa zambesc amar si o sa continuam la fel?
de ce am ajuns sa te iubesc? acum realizez asta si ma doare...
nu mai stiu nimic, nu mai inteleg nimic.
nu mai vreau nimic.

frustrare

2008-12-09T02:17:00.002+02:00

Asta e ceea ce simt acum!!! Imi vine sa urlu! De ce sunt doamne asa proasta? Am dat undeva peste pozele de la 1 dec...la care a venit si ea contrar senzatiei mele ca nu a venit. si erati amandoi fericiti dupa care m-ai chemat pe mine sa vin sa stau cu tine, cum am fost asa de naiva....doare...
Tu oare nu vezi ca te iubesc? nu iti dai seama ca ma chinui si ca imi faci rau? De ce ma suni, de ce vrei sa vb mereu cu mine, de ce sa stau eu cu tine, de ce nu stai cu ea si ma lasi pe mine in pace sa imi vad de viata...
de ce a trebuit sa ma chemi si eu sa vin, de ce a trebuit sa fie asa frumos, de ce a trebuit sa ajung sa te iubesc, de ce sa stau iar sa plang toata noaptea?
nici sa scriu nu am putere...

californication

2008-12-07T15:36:00.002+02:00

Acum am inteles de unde citatul, acum am inteles de ce esti tu asa fan californication. Pentru ca intr-un fel ai vrea sa fie asa si pentru tine si in mod bizar chiar e. Pentru ca noi am ajuns ca intr-un gen de californication. Tu esti hank si eu sunt karen.
M-a amuzat faza cu "all of us are so desperate to feel something, anything, that we keep falling into each other and fucking our way towards the end of days", cam astia suntem noi...
Oare o sa fim capabili vreodata sa avem o relatie normala, sa nu mai trebuiasca sa ne prefacem, baca ne iubim, ba ca nu? Te-am sunat si nu mi-ai raspuns, nu stiu de ce dar nu cred ca inca mai dormi la ora asta...cu toate ca n-ar fi prima oara. Oare cum a ajuns viata mea sa se invarta in jurul tau? Oare cum am ajuns amandoi aici...dupa o simpla nunta, o nunta la care ea nu a venit, de ce nu-mi explic nici acum...si pana la urma nici nu cred ca trebuie. E ciudat....si cum zicea hank you know what i miss the most? I miss your smell!
Chiar am nevoie de tine! Si sunt tare curioasa daca si tu simti asta, acum...sunt eu unica nebuna din prietenia asta?
Am zis ca atunci cand o sa te intorci o sa te intreb unde suntem..pentru ca ma chinui si macar, daca as sti unde sunt poate as incerca macar sa nu ma mai implic asa tare.
Pfai ce bine e sa scrii! Altfel ajungeam la nebuni, pentru ca tie nu as putea niciodata sa-ti spun toate astea!
Nu stiu daca ai vrea sa asculti toate astea...
Hank si karen...povestea vietii noastre...dependenta asta ciudata, familiaritatea asta pe care o avem si pe care nu pot sa mi-o explic, usurinta cu care putem sa stam impreuna si 24 din 24. Nu gasesti des lucrul asta. din cauza asta nu vreau sa zic gata, nu vreau sa zic ceva, vreau sa te am pentru mine...si as vrea sa fii aici, acum, cu mine!

singura

2008-12-06T16:53:00.002+02:00

Prima zi singura, azi a fost o zi tare ciudata, parca nu-mi gasesc locul si nu neaparat pentru ca ai plecat tu. Au plecat si ai mei, majoritatea prietenilor au plecat weekendul asta...
Am asa o stare de visare, de nechef, de multe lucruri adunate. Parca mi-e greu sa si gandesc. Inainte apreciam clipele astea de singuratate, acum parca mi-as fi dorit sa fii aici cu mine, sa stam amandoi fara sa spunem nimic, doar sa stiu ca esti la distanta de un sarut sau de o atingere.
Parca ma vad din afara corpului meu...asa o stare am, parca plutesc, parca sunt in alta parte si nu am nimic comun cu mine.
Am si avut un vis ciudat si tocmai eu care nu imi aduc aminte aproape niciodata ce visez, acum mi-am amintit.
Cum o sa fim oare dupa saptamana asta? O sa mai fim la fel de dependenti?
Ma gandesc si ca vin sarbatorile, ca a mai trecut un an, ca vine ziua mea si ca as vrea sa nu vina, ca iar o stau singura si nu o sa am chef de nimeni si de nimic.
Nici acum nu am chef. Tu probabil dormi...si eu stau sa ma gandesc la prostii.
Nu am chef nici sa ies din casa, dar trebuie oarecum, ca altfel o sa-mi iau campii pana maine.
Cred ca ziua asta a fost cea mai grea, prima, sper ca restul sa treaca mai usor.

neliniste

2008-12-04T23:42:00.002+02:00

Tocmai ce ma apucasem sa scriu si m-ai sunat. Aveam o stare ingrozitoare de neliniste pentru ca nu vorbisem. Oare atat de dependenta am ajuns de tine? Oare asa de tare m-am obisnuit cu tine? Sa ne bem cafeaua aproape in fiecare dimineata impreuna, sa ne vedem de doua ori pe zi...
Si acum pleci, o sa pleci o saptamana..nu vreau sa ma gandesc cum o sa fie, nu vreau sa stiu cat de greu o sa imi fie. De ce nu ma iei cu tine? In nebunia mea cred ca as veni....as veni sa stam izolati amandoi sa ne urle peretii in cap. O sa stam fiecare singuri. Asa prin absurd as spera ca poate daca stai o saptamana fara mine sa realizezi ca poate si tu esti la fel de dependent de mine cum sunt eu de tine.
A fost o senzatie tare ciudata...nu avem stare, vroiam sa te sun, vroiam sa te aud, vroiam sa stiu cum esti si cand m-ai sunat mi-a trecut tot, ne-am vazut si m-am linistit.
Ce e oare in capul meu, ce e oare in capul tau? Ce facem cu noi? Oare te astepti sa zic eu ceva? Senzatia asta mi-o lasi cateodata. Parca mi-e frica sa deschid subiectul asta...nu vreau, dar trebuie la un moment dat sa facem si asta.
De ce trebuie sa fim asa?

2008-12-03T00:11:00.002+02:00

Azi ne-am intors. De ce ne place sa ne chinuim asa? De ce a trebui sa ma chemi si eu sa vin fara cea mai mica ezitare? De ce mereu cand ma suni nu pot niciodata sa zic nu? De ce nu poti fara mine daca tu esti cu ea? De ce nu a mai stat ea cu tine inca doua zile si m-ai chemat pe mine ca sa nu stai singur? Dependenta asta a nostra, "prietenia" asta care se schimba pe zi ce trece in mult mai mult.
Au fost iar niste zile de vis care ma fac sa-mi doresc sa nu mai vina dimineata de maine. Mi-e frica sincer sa mai aud iar de la tine cuvintele "ramanem prieteni". Nu stiu daca mai pot sa trec atat de usor peste de data asta. Tu oare nu realizezi cat tin la tine? Nu stiu cum altfel as fi putut sa fac ce am facut. Sa ne vedem de 100 de ori pe zi, sa pierdem nopti vorbind, sa fiu mereu acolo cand ai avut nevoie fara sa cer nimic. Ironia sortii e ca imi doream sa fiu capabila sa iubesc neconditionat. Nu stiu poate e prea mult spus iubire deocamdata...pentru adevarata iubire e nevoie de timp. Dar as putea sa fiu macar fericita ca tin la tine neconditionat...fara sa astept ceva din partea ta. Probabil din cauza asta mereu am zis sa faci abstractie de mine sa te gandesti cum e mai bine pentru tine.
Undeva acolo imi doresc sa ma alegi pe mine si nu pe ea, dar vreau sa vina de la tine lucrul asta, fara sa iti spun eu ceva. nici n-as putea vreodata sa iti spun ceva, dar as vrea sa stiu ce gandesti. Chiar si acum cand scriu randurile astea imi doresc sa intri pe net sa mai vb prostii, sa vad ce faci cum mai esti...la fel cum si tu m-ai sunat sa vezi ce fac la 10 minunte dupa ce ma lasasei acasa.
Avem nevoie unul de altul, cam asta e adevarul...
Singurul meu dubiu e daca o sa reusim vreodata sa avem o relatie normala, in care sa fim pur si simplu noi doi, fara sa ne mai gandim la restul.
Nu aduce anul ce aduce ceasul....asa ca nu pot decat sa astept, iar te astept sa iei o decizie si sper din tot sufletul sa nu mai aud iar cuvintele "ramanem prieteni" pentru ca ar fi deja a treia oara cand am spune asta.
Oare o sa constientizam vreodata cat de multa nevoie avem unul de altul? sau o sa continuam sa ne amagim?
Si ce e si mai trist e ca ne potrivim si ne intelegem atat de bine. ca putem sa stam fara sa spunem nimic si sa nu fie incomod, ca putem sa ne povestim absolut orice, ca ne luam asa cum suntem.
Pana la urma suntem prieteni...asta e adevarul, dar eu nu mai stiu unde e limita dintre prietenie si iubire. Unde ne terminam noi ca prieteni si unde incepem noi ca iubiti?
Oare maine ce o sa fim prieteni sau iubiti?

e dimineata

2008-11-30T06:20:00.002+02:00

A trecut si ziua asta de sambata, acum e deja duminica si a mai trecut o noapte nedormita, culmea nici tu nu dormi, suntem doi insomniaci.
A fost o seara draguta cu toate ca n-am fost impreuna, eu cu baietii mei tu cu baietii tai. Fetele mele au tras chiulu si n-au mai venit...si a fost pacat si urat. Urat fata de baieti pentru ca e printre ultimele dati cand ne mai vedem in formula asta cel putin pentru un timp. A fost ca in liceu cand pierdeam nopti aiurea si ne uitam la nemti :)
Cand au plecat am deschis chatul sa vad daca cumva esti acolo si uimitor erai...nu stiu cum se face ca iar ne-a prins dimineata de vb. Tu vrei sa vin si eu acolo unde esti tu...dar cred ca nu esti constient de ceea ce vrei, atata timp cat vine si ea...ne-o punem in cap inutil, dupa o saptamana asa draguta si linistita, chiar n-as avea chef de cearta. Culmea a tinut minte cum ma cheama...sincer chiar ma intreb de ce...de ce sa tina ea minte cum ma cheama fix pe mine...
Si tocmai daca a tinut minte cum ma cheama si ti-am explicat ca nu as fi decat un motiv de cearta probabil intre voi daca as veni, de ce insisti sa vin?
E oare posibil ca undeva sa iti dai seama ca totusi tii si tu la mine? E oare vreo sansa pentru noi?

inca o zi

2008-11-27T00:25:00.002+02:00

A mai trecut o zi...durerea mea de cap inca persista...sper sa scap de ea pana maine. Ne-am enervat la meci :), am ajuns acasa pe jumatate incalziti si cu jumatati de cuvinte spuse.
Am senzatia ca ceva nu e bine, ca tu nu esti bine...oare trebuia sa fac ceva si n-am facut? Oare asteptai ceva din partea mea? Cand te-am intrebat mi-ai spus ca esti suparat din cauza meciului, dar parca e mai mult de atat.
Ce e si mai trist e ca o sa pleci, si poate nu mai apuc sa te vad pana atunci. Ciudat cum a ajuns sa se masoare timpul meu. intre venirile si plecarile tale. Tare as vrea sa putem odata sa spunem tot ce gandim, sa-mi spui ce te macina. As vrea sa fie mai simplu...
Ma intreb cum or sa fie craciunul si revelionul fara tine...o sa imi fie greu, pentru ca mi-as dori sa fim impreuna...si probabil tu o sa fii cu ea...
Ma doare capul si as vrea sa fii aici sa pot sa ma uit in ochii tai.
Of...

ciudat

2008-11-25T21:24:00.003+02:00

E ciudat cum lucrurile se intampla intotdeauna cand nu te astepti.
Am fost prima pe care ai sunat-o cand te-ai trezit din somn si ai fost asa de dulce pe jumatate inca adormit :). Suntem ciudati noi doi...avem nevoie unul de celalalt. Nu pot sa nu mai vb cu tine zilnic, sa nu mai pierdem noptile de vb pana la 5, sa nu mai bem cafele impreuna...sa nu mai pierdem timpul in stilul nostru caracteristic.
Imi aduc aminte de ce oameni eram in liceu si in facultate, cu cata placere ne adunam sa pierdem nopti jucand mima sau pur si simplu vorbeam si radeam si eram noi. Acum e trist cand ma uit in jur si vad ca am mai ramas o mana de oameni ca toti au plecat, ca inca mai pleaca...ca e greu sa vb unii cu altii, ca nu mai suntem aceeasi copii. E pacat, e pacat si ma doare ca nu mai suntem asa.
O sa ne vedem in weekend pentru ultima oara pe anul asta toti, pentru ca si din astia care am mai ramas iar mai pleaca cativa. Intr-un timp ma gandeam si eu serios sa plec, dar nu am avut hotararea si puterea necesara.
Sunt trista, pentru ca nu mai e nimic din ce era...pentru ca ne-am pierdut inocenta, prietenia...ne-am pierdut pe noi, pe undeva pe drum si acum incercam sa ne lipim la loc. Sper din tot sufletul sa reusim.
Ma gandeam in sinea mea sa ma mut de acasa dar am fost lasa si am batut doar apropouri nu le-am zis niciodata ca asta am de gand sa fac in anul asta care incepe. Sa plec, sa ma descurc pe picioarele mele. Si azi m-au intrebat de ce am crezut ca nu as fi putut sa vorbesc cu ei lucrul asta si culmea nu erau suparati. Si culmea au spus ca ma si ajuta.
De ce oare mi-e atat de greu sa inteleg ca ma iubesc si ca ar face orice pentru mine..chiar daca nu suntem roz mereu si ne certam mai mereu, astia suntem noi, ne certam si totusi ne iubim.
De ce mi-e greu sa le spun ca ii iubesc...oare stiu asta?
As vrea sa fiu mica din nou!

timp

2008-11-25T18:26:00.002+02:00

E incredibil cat de repede a trecut anul asta... a fost unul din cei mai seci ani, de pana acum..pt toti nu stiu de ce, dar ieri cand stateam ca de obicei la o cafea in bucatarie am ajuns la concluzia ca a trecut incredibil de repede si ca anul asta chiar nu am facut nimic, nici unii, in afara de munca pana la epuizare din care nu am inteles nimic pana la urma si nu prea a avut mare rost, ne-a mai calit, asta da.
Ca de obicei nu am nici un raspuns la intrebarea minunata pe care o aud din ce in ce mai des: "Ce faci de revelion". Sincer habar nu am, poate o sa fiu cel mai antisocial om si o sa stau acasa singura. Oricum de ziua mea presimt ca asta o sa fac. Daca or fi zapezi ca anul trecut sigur asta o sa fac si o sa astept sa treaca mai repede si ziua aia ca oricare alta.
Parca acum cativa ani apreciam altfel timpul, acum nici nu mai stiu cand a mai trecut inca o saptamana, i-am pierdut cu totul notiunea.
Noaptea care a trecut a fost linstita, cu noi in bucatarie, vorbind toate prostiile. Am ras cu lacrimi, ne-am uitat unii la altii si era de ajuns.
Azi la cafea, am fost in largul nostru, sper sa mai repetam si maine dimineata, ca tare bine e sa bei cafeaua cu cineva si sa te dezmeticesti.
Habar nu am ce o sa aduca anul asta care o sa vina, unde o sa fiu eu anul care vine, unde o sa fim noi.
Prea multi au plecat, prea putini am ramas.
Ramanem oricum cu intalnirile noastre anuale din 24.... la anu se fac 10 ani de cand ne intalnim pe 24...incredibil cat timp a trecut.

M-am trezit gandindu-ma la tine

2008-11-19T23:19:00.002+02:00

Asta mi-am dat seama ca am facut astazi, m-am gandit la tine involuntar, m-au invadat amintirile, cuvintele...
Sa fie oare pentru ca aseara n-am mai vorbit pana la 5 dimineata verzi si uscate...am vb in schimb azi de cateva ori cu tine si parca te obseda intrebarea si eu ce fac sau ce am mai facut....de cand ai plecat chiar n-am mai facut nimic, am stat in casa, culmea eu aia care nu suport sa stau o zi in casa am stat doua...
Nu pot sa vorbesc cu tine toate lucrurile astea, pentru ca ne-am hotarat sa fim prieteni, nu pot sa-ti spun tot ce-mi trece prin cap, nu pot sa-ti spun ca ma doare ca nu pot sa te strang in brate, nu pot sa-ti spun ca as vrea ca vineri sau sambata cand te intorci sa ma iei in brate si sa ma saruti, fara sa spui nimic...
Devin incet incet dependenta de tine intr-o oarecare masura, m-am obisnuit cu tine, cu discutiile interminabile, cu prietenii tai...si imi revine in minte weekendul ala de unde a inceput tot si de la care am ajuns sa ramanem din nou prieteni.
E greu, pentru ca e o prietenie care ma consuma si totusi nu pot sa ma impotrivesc, nu am puterea sa iti spun sa nu ne mai vedem o perioada...nu pot, sau mai bine zis nu vreau.
De ce trebuia sa fii tu? De ce trebuia sa-ti fac poza aia?De ce nu am putut sa ramanem doar prieteni de la inceput? De ce ea si nu eu?
Offff....oftez pentru ca nu pot sa schimb nimic, pentru ca sunt prea lasa sa schimb ceva, pentru ca nu am puterea a iti spun ca tin la tine mai mult decat am realizat si eu si pentru ca nu pot sa uit weekendul ala.

Cineva ma iubeste

2008-11-18T22:20:00.002+02:00

Cred asta! Trebuie sa cred asta ca sa pot sa o iau de la capat in fiecare zi. Cineva acolo sus ma iubeste si are grija de mine. Inca nu am reusit eu sa invat tot ce era de invatat....cred si asta.
Am reusit sa mai trec putin peste ce mi-a zis mama, ca sunt terminata si praf. Am reusit cat de cat sa ma impac si cu ideea ca momentan, o sa fim doar prieteni si sper din tot sufletul sa reusesc sa il ajut, cat de mult pot eu.
Sper sa reusesc sa ajut lumea, sper sa reusesc sa lucrez cu copii. Copii ma fascineaza, ma linistesc, ma lasa sa intru in lumea lor...
Si daca stiu ca cineva acolo sus ma iubeste si are grija de mine, o sa incerc pana reusesc.
Stiu ca intr-o zi cand o sa merit o sa gasesc si eu pe cineva care sa fie numai pentru mine.
Sper ca el sa reusesca sa fie fericit, sa reusesca sa isi gaseasca linistea...si eu pana la urma pentru ca tin atat de mult la el sunt dispusa sa fac tot ce pot ca sa il ajut, sa-i fie bine.
Conteaza mult sa ai oameni aproape, care sa te asculte neconditionat si sa nu te judece, sa te accepte asa cum esti, pana la urma. Si noi am putut sa facem lucrul asta, sa ne acceptam asa cum suntem, cu bune si cu rele.
Cineva acolo sus ne iubeste pe fiecare din noi. Trebuie doar sa credem cu toata inima lucrul asta!

2008-11-17T02:50:00.002+02:00

ce rost ar mai avea sa te intreb acum de ce ea si nu eu?
de ce nu pot sa fiu eu in locul ei...de ce e asa complicat tot....de ce am ajuns sa fiu terminata si praf?

si de ce si cu gust de ben gay

2008-11-17T02:28:00.002+02:00

pentru ca nu e de ajuns sa fii terminata si praf. Am mai baut azi ca sa imi faca ziua mai frumoasa si un ceai care mirosea si avea gust de ben gay, nu exagerez. Nu credeam ca exista asa ceva.
Este un minunat ceai negru, care se cheama ceva gen masala...sublim, simt si acum gustul de ben gay...

Terminata si praf si ceai cu gust de ben gay...part 4

2008-11-17T01:43:00.002+02:00

Strike 4 ca sa zic asa, ca sa nu ma dezmint din rahatul in care imi place sa blatesc in ultima vreme evident ca a trebuit sa se mai intample ceva.
Am cunoscut un baiat, tare dragut, la o nunta. Ne-am imprietenit, am mai tot vorbit dupa acea nunta, ne-am si intalnit, vb despre diverse probleme care ne stresau la momentul respectiv, vb cam de toate...
Numai ca mie a inceput sa imi placa de el si i-am si spus lucrul asta. Am cazut de acord ca ramanem prieteni, ca nu are rost sa fie mai mult decat atat pentru ca el era deja intr-o relatie si in cele din urma mai e si acum. Culmea chiar eram impacata cu decizia asta.
A fost o seara, noapte, zi care o sa-mi ramana in cap. A fost frumos, a fost cum trebuia sa fie, pentru ca asa e mereu in situatiile astea imposibile, ca sa ai ce sa iti amintesti dupa, cand trebuie sa te trezesti la realitate.
Pentru ca inevitabil dupa un weekend frumos, urmeaza un dus rece pentru ca nu poti sa opresti timpul intr-un anumit moment din pacate.
Poate daca n-ar fi fost asa nu mai avea acelasi farmec, eu stiu...
Nu regret nimic, pentru ca am fost constienta de la inceput in ce ma bag.
Acum imi e totusi greu...pentru ca nu e nimic simplu sau alb si negru, exista mereu nuante de gri.
O sa gasim o modalitate sa trecem si peste asta, pentru ca se poate, pentru ca trebuie, pentru ca vrem.
O sa fim prieteni...si cu asta am zis tot.
E greu...e atat de greu...si doare.

Terminata si praf si ceai cu gust de ben gay...part 3

2008-11-17T01:34:00.002+02:00

Dupa aceasta relatie "minunata", nu cred ca exista sincer un rahat mai mare in care te poti baga decat, intr-o relatie cu un om casatorit, a urmat urmatoarea greseala.
Am plecat cu niste colegi la mare. Frumos, distractie, bautura, mare, soare, relaxare, de toate pentru toti.
Intr-o seara de proasta ce am fost am baut pana nu am mai stiut de mine, nu credeam ca e adevarat ce spunea lumea, ca atunci cand bei mult prea mult ajungi sa vezi oamenii de 3 ori. Ei bine chiar asa se intampla si eram siderata sa constat ca fiecare persoana se tripleaza in fata ochilor mei.
A fost o noapte de haos in care sincer la un moment dat nu cred ca mai stiam nici cum ma cheama, nu-mi mai amintesc toate detaliile.
Oricum ideea e ca si acolo am calcat stramb cu un coleg, care evident era casatorit...
Ce sa mai zic si terminata si praf , ambele intr-o singura noapte. De dimineata nu va puteti imagina tacerea aia penibila in care realizezi ce om de cacat esti, ca ai putut sa bei pana n-ai mai putut nici sa ajungi macar in camera ta si in patul tau.
A fost un subiect care a murit in acea camera, nu am discutat niciodata lucrul asta si cred ca a fost cel mai sanatos asa.
Mi-am promis ca nu o sa mai beau niciodata asa si pana acum am reusit.

Terminata si praf si ceai cu gust de ben gay...part 2

2008-11-17T00:51:00.002+02:00

Deci cum spuneam mai inainte tocmai terminasem o relatie de 5 ani, cu greu si eram cam terminata...deci deja iata ca primul cuvant din definitia mea incepe sa aiba sens.
A urmat un an de liniste de libertate, o libertate pe care am decis sa o savurez la maxim. Am aut timp de prietenii mei, in sfarsit dupa atatia ani, de ignorare si absenta.
Uimitor a fost ca toti au fost de acord ca e cea mai buna decizie pe care puteam sa o iau, dar nu mi-ar fi spus unul pe parcursul relatiei lucrul asta. Probabil eram mult prea oarba sa vad ce am la usa.
Am cunoscut alti oameni, am inceput sa ma preocup mai serios de fotografie, am terminat facultatea.
A fost un an bunicel, in care m-am distrat, am ras, am pierdut zile prin "La Radu" sau "Green" sau "Motoare".
Ei bine dupa anul asta a inceput partea in care as putea sa zic ca am reusit sa ajung dupa acesti doi ani care vor fi relatati in continuare "terminata si praf". Sa nu uitam ca de la aceasta minunata afirmatie am pornit.
Am cunoscut un barbat...daca ar fi fost doar un barbat oarecare era simpla treaba, insa acest barbat in cauza de care vorbim, era si inca mai este si acum casatorit.
Totul a inceput ca o simpla prietenie, amandoi aveam ca pasiune fotografia, de unde si pretexte usor de inventat ca sa ne vedem...
La un moment dat prietenia noastra a devenit mai mult decat o prietenie, a devenit o relatie.
Am devenit amanta lui...cum poate sa sune...as putea sa spun ca eram praf
Au fost luni bune de intalniri focoase pe ascuns, ceea ce facea totul palpitant si interesant si adrenalina aia care te face sa vrei mai mult de fiecare data...
A fost un barbat care a stiut care imi sunt punctele slabe si a stiut cum sa ma ia ca sa ajungem sa avem aceasta relatie pe care nu o regret, acum cand pot sa gandesc totul cu calm si la rece.
Ajunsesem sa ma implic prea mult, sa tin mult la el si deja realizam ca noi nu are nici un rost si nici un viitor.
Si de data asta am avut nevoie de un sut in cur ca sa termin si relatia asta, evident l-am primit si de data asta.
Intr-un mod care la vremea respectiva m-a amuzat copios. Mergeam la o nunta, ironia sortii, si era vorba sa stabilim cum plecam la ce ora etc.
Ne intalnim la locul stabilit la ora stabilita si imi spune nonsalant ca a lui consoarta ar vrea si ea sa vina cu el la nunta.
Moment in care am izbufnit in ras, pentru ca era efectiv cea mai buna razbunare. El nedumerit nu intelegea cum de pot sa rad pentru ca avem o problema serioasa.
Dupa acest episod minunat si altele care au fost inaintea astuia si dupa acea nunta minunata la care pana la urma am mers numai noi doi, am decis sa pun capat si acestei relatii, daca o pot numi relatie.
Dupa au urmat telefoane...discutii, care au avut aceeasi finalitate si pana la urma am reusit sa fim suficienti de maturi si sa ramanem prieteni chiar si in ziua de azi.

Terminata si praf si ceai cu gust de ben gay...part 1

2008-11-16T23:59:00.006+02:00

Asta a fost definitia pe care am primit-o astazi de la nimeni alta decat mama. Daca pana si propria mea mama a ajuns sa imi spuna ca sunt terminata si praf, probabil ca exista un sambure de adevar, asa ca am zis ca trebuie aprofundata problema, respectiv scrisa.
Sincer cred ca dau din lac in put mereu, cel putin in ultimii doi ani si in special anul asta cam asa am facut.
Totul incepe dupa o relatie de 5 ani careia i-am pus capat in momentul in care am primit din partea lui sutul in cur de care aveam nevoie ca sa nu ma mai uit inapoi.
A inceput ca o relatie de vis, ne iubeam, lumea era roz, nu aveam probleme, griji, eram copii. Si cred ca asta a fost sansa noastra, pentru ca daca ne-am fi cunoscut acum, cu tot respectul pentru el nu cred ca mai dadeam un scuipat, pe noi si nu ar mai fi existat nici un noi.
Noi a existat pentru ca ne-am cunoscut cand eu aveam 16 ani si eram un copil prost care nu avea habar de nimic...
El a fost un baiat dragut la vremea respectiva pentru mine...evident mai mare pentru ca de.. altfel nu mergea povestea.
Ne-am cunoscut la ziua unei prietene comune, parca toti ajungem sa ne cunoastem numai in imprejurari de genul asta.
A inceput totul foarte frumos, cum spuneam o iubire ca in povesti, oarba, in care erai dispus sa faci absolut orice pentru celalalt, pana sa renunti si la tine, lucru care s-a si intamplat de altfel.
Intalniri stangace, conversatii stupide, atingeri fugare...
Au fost poate 3 ani frumosi, de unde si ironia cand am auzit de cartea cu titlul "Dragostea dureaza 3 ani".
Primul an cred ca a fost diabetic, o dragoste sufocanta care in timp a crescut pana am ajuns sa nu mai stiu cine sunt eu si de ce sunt acolo.
Al doilea an a fost frumos, vacante petrecute impreuna, seriale, jocuri, zile pierdute fara sens si totusi frumoase, telefoane care nu se mai terminau.
Ne vedeam toata ziua si tot mai vorbeam seara o ora inainte sa adormim, o data chiar am si adormit la telefon si nu mai stiam ce am vb, daca am inchis, cum s-a terminat conversatia...
Al treilea an deja a inceput sa se mai duca din dragostea aia nebuna si incepusem sa mai vad lumea din jur si omul cu care am stat timp de doi ani.
Sa nu ma zic ca mi-am organizat viata numai in jurul lui..prietenii vb cu ei, dar ne vedeam din ce in ce mai rar, ca de...dragoste mare.
In al patrulea an deja se aprofundasera crizele de gelozie si reprosurile si incerca din ce in ce mai mult sa ma schimbe in altcineva, probabil persoana care ar fi trebuit sa devin in viziunea lui.
In al 5-lea an deja incepusem sa ma intreb ce caut eu langa omul asta...de unde pana unde am ajuns noi sa fim impreuna.
Totul are un sfarsit si la fel a fost si pentru noi, eu am vrut sa plec la un master si de aici a inceput dezastrul, gelozia exagerata, reprosurile care mi-au ramas in minte. Cam trist sincer...
A devenit efectiv un circ care nu se mai termina.
Pana la urma am hotarat ca e momentul sa pun capat unei relatii care nu mai avea nici un viitor.

ma doare

2008-11-14T19:18:00.004+02:00

am impresia ca nimic nu merge, as fi vrut sa vin sa te vad...si uite ca nu mai pot, trebuia sa se intample ceva si s-a intamplat. parca am avut senzatia ca ceva nu o sa fie bine, ca n-o sa mai plec ca n-o sa mai vin, ca nu mai ajung.
Si chiar as fi vrut sa ajung, sa te vad, sa-ti zambesc, sa te strang in brate si atat. As fi fost fericita cu atat, cu tine si cu marea...
Am vorbit toata noaptea...am senzatia ca nu mai stiu in ce zi sunt, nu mai stiu de mine...
Plang, de tristete...ca sa uit ca sa ma linistesc...nici eu nu mai stiu de ce pana la urma. Parca scriu si fara sa imi dau seama. Si tu nu ai mai plecat, ai ramas pentru ca te gandeai ca vin eu...iar te-am dat peste cap.
Parca e o prietenie bolnavicioasa...parca am nevoie de tine, am nevoie sa te vad sa te aud, devine mai mult decat o simpla prietenie, doar din cauza unei nopti, a unor zile care pareau ca nu se mai termina si n-as fi vrut sa se mai termine.
Mi-e greu sa nu ma mai gandesc, sa merg mai departe, ma incearca multe sentimente.
De ce trebuie sa fie mereu asa...de nu poate o data sa fie simplu. Sa fi fost simplu pentru noi.
As vrea sa fug, sa fug pana nu mai pot nu conteaza unde, doar sa fug.
As vrea sa nu mai am lacrimi, as vrea sa nu mai doara, as vrea sa fie simplu, as vrea sa fim doi.
Probabil n-o sa fie nicicum, nici simplu, nici fara lacrimi, nici fara durere, nici doi....doar pur si simplu noi cu toate problemele pe care le are fiecare si o sa trebuiasca sa gasesc o modalitate sa trec si peste asta.
O sa fim prieteni...si cu asta am zis tot.
E greu...e atat de greu...si doare.

o stare

2008-11-13T15:13:00.003+02:00

Dupa weekendul care a trecut, ala de vis de n-as mai fi vrut sa ma trezesc din el...a venit realitatea saptamanii, care a inceput cu ziua de luni. Continui cu noptile de nesomn cu tona de ganduri care nu se mai termina, as mai da si la altii. Zilele trecute chiar ma gandeam cum ar fi sa am alt cap. Sa nu mai am capul meu o zi, sa vad cum ar fi sa imi treaca gandurile altcuiva prin cap.
Am o stare ciudata...parca nu mai sunt eu..parca as vrea sa fiu in alta parte, sa fac altceva cu timpul asta...sa ma detasez cumva de tot.
Azi ca sa nu ma mai gandesc la toate lucrurile care ma epuizeaza, am gatit...am preferat sa fac lucrul asta si sa fiu nevoita sa ma concentrez la altceva si sa mai uit macar cateva ore de toate lucrurile care ma inconjoara.
As vrea sa pot sa nu mai pun la suflet tot, fiecare gest, fiecare cuvant, sa nu-mi mai amintesc mereu ceea ce s-a intamplat, sa pot sa merg pe strada si sa ma bucur pur si simplu de fiecare zi in loc sa ma inchid in mine si sa ma gandesc la tot si la toate pana sa nu mai pot.
As vrea sa merg la mare....obsesia asta a mea cu marea nu o sa pot sa mi-o explic niciodata...senzatia ca daca sunt acolo totul o sa fie bine. Marea e medicamentul meu, obsesia mea, pasiunea mea, iubirea mea, e tot, cand sunt acolo sunt doar eu cu ea si restul nu mai conteaza.
As vrea sa fiu altfel in unele zile, as vrea sa nu mai plang cum am facut azi, as vrea sa nu mai doara, as vrea sa fie ei altfel, as vrea sa ne intelegem, as vrea sa fug pana la capatul lumii si sa urlu.
As vrea sa scriu pana nu mai pot, sa scot tot din mine si sa o iau de la capat, un alt eu, mai curat, mai bun.
A vrea...

ieri

2008-11-09T12:43:00.002+02:00

Ieri as putea sa zic ca a fost o zi aproape ireala...ieri chiar am fost fericita, chiar daca n-a durat mult, a fost perfect! A fost cum trebuia sa fie, fara sa spunem nici un cuvant, a venit de la sine...am fost pur si simplu noi.
Au fost exact orele dintre vis si realitate...in care totul e posibil. Nu m-a mai interesat nimic si cred ca nu ne-a mai interesat pe nici unul din noi, intreaga lume disparuse in afara de noi doi.Toate gesturile au venit de la sine exact cand a trebuit...a fost un vis, un vis din care nu as fi vrut sa ma trezesc cand a venit dimineata. As fi vrut ca timpul sa stea in loc si sa putem sa ramanem acolo doar noi, mereu. Sa ma trezesc si sa il vad in fiecare zi, sa il simt mereu aproape, sa pot sa-l imbratisez oricand...
Inca mai simt atingerea lui.
O sa imi fie dor...de noi...de el, de seara aia in care nu a mai existat altceva. Deja incepe sa-mi fie dor. As vrea ca ieri sa mai existe si in alta zi.
Nu am de unde sa stiu daca ieri o sa ramana doar ieri sau o sa se transforme candva intr-un sir de ieri.
Ieri o sa ramana sigur o zi care ne-a schimbat pe amandoi. Cum o sa trecem peste ziua de ieri, e o intrebare la care nu am un raspuns azi.

am obosit

2008-11-06T23:17:00.002+02:00

Dupa sirul de nopti albe...am obosit, am obosit sa ma mai gadesc la toti si la toate. am obosit fizic, simt efectiv nevoia de somn si mai mult ca sigur cand o sa incerc sa adorm n-o sa reusesc, pentru atunci imi trec din nou prin cap toate cuvintele care s-au spus si o sa incep iar sa imi fac 1000 de scenarii si 100 de variante.
As vrea sa te hotatrasti. as vrea sa stii ce vrei...as vrea ca timpul asta cat esti plecat sa iti deschida ochii. Mi-ai spus ca de fiecare data cand te hotarasti ce vrei e prea tarziu si eu am spus ca nu e nici o graba, ca avem timp, nu ne grabeste nimeni. Mi-ai spus ca mereu lasam lucrurile in aer, de data asta nu le-am mai lasat, mi-am luat inima in dinti si am spus tot ce simteam, tot ce imi doream si cred ca te-am speriat.
In toti anii astia cel mai bine ne-am priceput sa ne ascundem...e mai usor asa, decat sa recunosti ce simti.
As fi vrut sa te aud azi...dar n-am facut lucrul asta pentru ca nu vreau sa te influentez in nici un fel...cu toate ca mi-e greu, cu toate ca as vrea sa te vad acum si sa te strang in brate...cu toate ca as vrea sa fii al meu.
A trecut greu saptamana asta...poate pentru ca ai fost plecat, poate pentru ca ultima oara cand ne-am vazut mi-am facut din nou sperante...poate pentru ca astept duminica asta, cand o sa te intorci.
Poate pentru ca sper ca ai ajuns la o decizie...oricare ar fi ea. Poate pentru ca as vrea sa stiu ce gandesti, macar odata, sa fim sinceri cu noi. Sinceritatea aia care doare...de ea am nevoie acum si de tine.
Dar nu pot decat sa astept sa treaca si noptile astea, sa imi treaca iar tot prin minte si sa obosesc din nou, sa astept sa ma suni si sa ma scoti din toata oboseala si monotonia. cum ai mai reusit si pana acum.
astept si sper si mi-e dor.

Mi-e frica

2008-11-04T21:01:00.002+02:00

Mi-e frica sa imi fac sperante. Mi-as dori sa fie bine pt noi din tot sufletul.
El face parte din viata mea de foarte mult timp...si de-a lungul anilor, a crescut o prietenie frumoasa intre noi.
Atractia a existat dintotdeauna, dar niciodata nu am fost singuri in acelasi timp. Poate asta a fost scuza noastra.
Intr-o zi...i-am spus ca eu mi-as dori mai mult decat atat, as vrea sa fie mai mult decat un prieten drag. Nu se astepta...l-am luat pe nepregatite. Suntem doua persoane ciudate, dar tocmai ciudateniile astea ne apropie. Discutiile nostre erau mereu ciudate...parca mereu lasam lucrurile neterminate.
Ieri ne-am reintalnit si cand l-am vazut, iar am inceput sa imi fac sperante...cu toate ca mi-am promis sa nu mai fac lucrul asta, pentru ca pana la urma tot eu sunt cea care sufera la sfarsit.
Pe el nu stiu niciodata cum sa-l iau, pentru ca isi arata greu sentimentele... la fel ca si mine de altfel.
Imi doresc sa ma aleaga pe mine, sa ma iubesca pe mine...
Imi doresc poate lucrul asta fara sa realizez ce vreau...nu vreau sa stric prietenia care exista de atatia ani...
Imi doresc lucrul asta pentru ca mereu a existat intrebarea "oare cum am fi noi doi impreuna"
N-am lasat sa se intample lucrul asta niciodata...poate acum e momentul.
Poate asa doi ciudati ca noi, ar putea fi fericiti. Totul e in mainile lui...
Eu nu pot decat sa astept...sa astept sa aleaga.
Sper sa ma aleaga pe mine.

Neputinte

2008-11-01T18:12:00.003+02:00

"Toate neputintele se reduc la una: aceea de a iubi, aceea de a evada din propria tristete", zicea un om candva.

In ultimul timp ma tot gandesc la lucrul asta. La neputintele mele de-a lungul anilor, de-a lungul relatiilor. La toate frustrarile adunate, pe care le-am tinut mereu pentru mine, ca sa nu ranesc lumea din jur. Incapabilitatea mea de a lua unele decizii decat daca am fost stransa cu usa. Lasitatea cu care am acceptat unele lucruri.
Incapabilitatea sa iubesc pana la urma cred ca ma doare cel mai tare, acum la final. Nu mai sunt capabila in momentul asta sa fiu cu cineva, sa ma vad cu cineva, sa renunt la unele lucruri ca sa fim doi. Pana la urma egoismul asta care ma aduce la exasperare in ultima vreme. Zic eu ca e egoism pentru ca m-am obisnuit cu o anumite libertate, care sincer nu stiu cu ce ma ajuta, dar in momentul in care esti intr-o relatie nu mai ai aceeasi libertate, de a iesi cand vrei tu cu cine vrei tu fara nici o alta explicatie si fara nici o implicatie pana la urma.
De ce imi e atat de greu sa ma impac cu mine, sa ma accept asa cum sunt si sa incerc sa ma daruiesc pe mine altcuiva.
Sa renunt la mine pana la urma pentru altcineva. De ce e asa de greu in ziua de azi sa gasesti pe cineva care sa te accepte asa cum esti si sa te iubeasca pentru ceea ce esti.
Teama asta e mea ca nu o sa fie bine, ca pana la urma o sa ajungem si noi intr-o complezenta imbecila si o sa stam impreuna doar de dragul obisnuintei si din frica de singuratate.
In momentul in care am fost inconjurata numai de oameni care au ajuns sa nu mai stie de ce sunt impreuna la un moment dat...am ajuns sa ma intreb care mai e rostul?
E trist sa ajungi sa te intrebi care mai e rostul iubirii. Pana la urma iubirea ne face mai buni, iubirea ne schimba, iubirea ne face oameni.
As vrea sa urlu, sa plang pana nu mai am lacrimi, sa uit tot si sa o iau de la inceput.
Sa fiu tot eu, dar pe un alt drum, alaturi de altcineva.
Sper sa reusesc sa fac lucrul asta! Sa reusesc sa ma impac cu teama, sa scap de ideile precocepute, sa iubesc neconditionat.

Azi

2008-10-31T13:12:00.004+02:00

Astazi e una din zilele frumoase, una din zilele in care daca ai timp sa te opresti soarele iti mangaie fata. Una din zilele de care ar trebui sa ne bucuram fiecare pentru ca e probabil printre ultimele cu soare. Azi e liniste, prima zi cu liniste dupa mult timp. E o zi de visare. O zi in care ar trebui sa ma plimb fara nici un scop, doar sa merg si sa ma bucur de ziua asta. O zi in care ar trebui sa am mintea goala.
As vrea sa fiu la mare, marea ma linisteste de fiecare data, parca ma face sa nu mai fiu eu.
E una din zilele in care mi-ar placea sa am curajul sa plec oriunde si sa vad unde ma duce drumul asta. E una din zilele in care mi-ar placea sa pot sa ies sa ma plimb cu cineva de mana si sa nu ma mai intereseze nimeni si nimic. O zi in care sa fiu libera.
O zi care sa-ti ramana intiparita in minte pentru ca ai fost tu.